agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-04 | |
Luați-vă țara înapoi, nenorociților!, îmi venea să strig. Asta nu-i România mea, asta-i patria voastră depusă la bănci oculte, ăsta-i un ținut ce duhnește a “lucru slab”, a tranzacție “curat murdară”! Fac ceva pe orgoliile și vicleniile voastre, pe sistemele voastre care nu vor înceta niciodată să găsească ceva de pus la zid! Nu dau doi bani pe afacerea asta, așa că luați-vă conglomeratul de legi și hotărâri și bateți la alte uși, mai naive. N-am nevoie de toleranța voastră, de argumentele, autoritatea și controalele voastre, îmi venea să le arunc în față.
Lângă polițai, primar și reprezentantul guvernului s-a ițit sutana unui popă (adus special pentru a sfinți momentul) care, despărțit de proverbialul sobor avea, între vrăbiuțele oficiale, aerul unui corb gras și plictisit. Nu-i chip să te pui de acord cu astfel de grupări neo-naziste, musai trebuie să intri în hora lor. Să-i mituiești. Să iei mitul de coadă, să le crăpi capetele pătrate de atâta înțelepciune, apoi să aștepți liniștit o altă grupare și mai neo-nazistă care să te învețe cu lux de amănunte ce înseamnă să fii cetățean român. Să nu poți scăpa de porecla asta până la moarte, s-o porți cum și-a purtat Isus crucea. Iar ei, zi de zi să-ți urle-n urechi: “Nu ți-ai plătit taxele comunale! Îți tăiem gazul și curentul electric! Te amendăm că n-ai bilet de tramvai! Te amendăm că n-ai viză de flotant! Te dăm afară că nu ți-ai plătit chiria! Chemăm sectoriștii că nu vrei să plantezi flori în fața blocului! Te băgăm la pușcărie că nu dai impozit statului!” și alte astfel de lucruri sfinte înghesuite de-a valma sub chipie și uniforme de partid și de stat. Hotărât, asta nu-i România mea, România cu ochii încercănați și trupul metodic atins de pașii celor ce n-au nici pâinea zilnică și al căror număr crește continuu. O pădure de părăsiți despre care numai îngerii păzitori pot da detalii, despre care se va spune încă un secol că sunt “generația de sacrificiu”. Asta-i patria mea și în numele ei voi da o masă festivă. Un banchet la care să participe cu toții ca la o ultimă Cină de Taină. Așa să fie prins Iuda, așa să dispară de pe hartă România lor portabilă, transportată de ici-colo în genți diplomat cu cifru. Să rămână în urmă doar potopul unei superbe zburătăciri de acte caritabile cum ar fi “păstrarea identității naționale”.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate