A doua oara. Acelasi drum sper scoala. Il cunosc de un an si jumatate. Unii spun ca e plictisitor, ca s-au scarbit de el. Dar ei vad doar drumul. O poteca neagra si ingusta ce ii duce spre sanatoriul numit scoala. Daca arunci privirea dincolo de dunga rosie ce delimiteaza poteca de ceea ce e dincolo, descoperi o lume enigmatic de infioratoare. O rama chinuita de nisipul ce-o strapunge, un cuib de vrabie parasit de ploaie si o balta ce urmeaza a fi secata de soarele orbitor aflat dincolo de Poarta a III-a.
Trei ore la care nu am fost atenta. A patra sport. Nu ma simt bine. Nu pot sa fac sport, domn' profesor. Ma duc la baie... sa-mi iau medicamentul.
O baie infecta. Mai lipsesc sobolanii. Nu m-ar dezgusta mai mult decat acum. Mirosul insuportabil ma face sa ocolesc baie aproape de fiecare data. Pacat ca drumul pana la clasa trece pe langa ea. Data viitoare o sa plantez un sobolan acolo. Dar cateodata chiar am nevoie de lichidul vital ce se gaseste acolo, apa.
Cu gandul, speranta (prea mult spus speranta), ca o sa fie mai bine, am intrat in incaperea infecta. Nu am mai tremurat la fel ca data trecuta. Doar patru.
"And the pills that I ate came a couple years to late"
Si am iesit repede din acea incapere.
Dupa cateva minute a venit si cea de-a cincea. Intregeste ciclul. Perfect dezordonat.
Inghesuite intr-un stomac se sperie de zgomotele ce se aud afara. Certuri si discutii aprinse.


5 more

Daca nici acum nu va fi nici un efect poate o sa vomit. O sa vomit aerul pe care il inspir in clasa asta. Aerul imbacsit cu strigatele lor, ideile lor briliante, urlete de disperare si de animale.


[incomplete]