agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1750 .



Începutul uitării
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [eamariashe ]

2008-02-11  |     | 



Am deschis…am deschis OCHII? Probabil că da, OCHII i-am deschis, pentru că așa spun toți… toți cei din jur.
Am privit lumina - așa o numesc ei, lumină - și am înțeles că până atunci fusesem în ÎNTUNERIC…
Totuși, nu înțeleg: ei, cei din jur, numesc întuneric lipsa luminii acesteia… de unde vin eu întunericul era frumos și cald și moale... întunericul curgea și mă legăna...
Ce este ÎNTUNERICUL de fapt?
Ei spun că atunci când nu este SUFLETUL Care ne dă iubirea și dulceața și iubirea este întuneric.
Dar mai spun că atunci când nu este nici lumina aceasta a lor, de la care te dor ochii, nici Lumina Sufletului este tot întuneric….
Sunt mic, așa spun ei, și de aceea nu înțeleg. Dar o să cresc și o să înțeleg.
Trebuie să aștept să cresc….
x
Dar nu voi uita Iubirea și Liniștea Sufletului de Sus? Știu că Sufletul este sus, pentru că ori de câte ori sunt pus jos nu-mi place. Și nici aici nu-mi place. Deci aici este jos, iar acolo, în Întunericul Iubirii este bine, îmi place. Așa o să spun: întunericul și Întunericul Iubirii. Ei nu fac diferența, dar eu o cunosc, o știu bine, abia am plecat de acolo și mi-e tare dor.
Dar, oare, ei nu își amintesc nimic? Sau chiar nu știu cum este acolo? Oare ei nu au fost acolo? Nu au simțit Iubirea Sufletului?
x
Dacă mă gândesc bine, nici nu îmi mai amintesc prea mult… Aripile, zborul, iubirea, gândurile…. Dar cine zbura? De ce? Încotro? Către Cine?
Muzica… se auzea muzică, lină, plăcută… Și gândeam toți...la fel.. Dar care toți? Și ce gândeam?
Aici… brațele… calde, mângâietoare, ca ale Sufletului…
x
Ce vine, cald, pe buze, alunecă, se rostogolește, curge… Gata! Nu mă mai doare BURTICA.
x
Și culori, și gusturi și sunete. Sunt frumoase, dar noi, dar altfel… nu la fel de frumoase?
La fel de frumoase ca ce? Nu mai știu?
Era un Suflet? Cum era? De ce? Ce făcea?
x
A, MAMA, a venit Mama, m-a luat în brațe, îmi aduce între buze frăguțele cu lapte cald… e bine..
x
„Mama!” Cine a zis? De ce se bucură toți?
Îmi palce. „Mama!” Eu am spus. Eu sunt EU, acela pe care îl ridică brațele Mamei, care gustă laptele cald. Eu spun „Mama” și ei se bucură. Mai spun. Și spun și „Tata” și se bucură iar.
Eu pot să fac acestea!
x
Despre ce Suflet vorbeam? Cine este DOAMNE? Unde este? Nu este aici?
Eu văd aici pe Mama, pe Tata… văd OAMENI… despre Care DUMNEZEU vorbiți voi?
x
Haideți să ne jucăm!!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!