agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-17 | |
Visul era atat de intens incat nu mi-am dat seama ca insasi transpiratia imi provoca atata frig.Imi placea sa stau cu ingerasul imbracat in verde,dar acum ma vad rastignit in pat cu transpiratii reci curgand siroaie pe tamplele si asa incordate.Arunc tricoul umed de pe mine si imi mut capul spre extremitatile pernei.Stiam motivul pentru care nu puteam sa dorm,stiam de ce sunt asa de agitat si de ce nu puteam sa dorm,stiam de ce sunt asa de agitat si de ce am un gol imens in stomac.Mi-era dor.Mi-era dor de ingerasul meu pazitor,imi era dor sa-i simt prezenta si parfumul mult prea divin,stiam ca tanjeam dupa sartutarile ei,dar n-aveam ce face.Si imi placea asa...N-am mai patit sa iau "boala" asta niciodata.Nu ma plang,caci stiu ca sunt bolnav dupa dragostea ta si e bine,e placut...ma bucur ca sunt obosit si imi place sa imi aduc aminte de privirile alea mult prea verzi si zambetul tau frumos precum un apus.Incerc sa dorm,imi simt pleoapele grele,dar pe usa intri tu.Esti asa frumoasa,prezenta ta lumineaza camera,lucru care ma face sa sar in picioare de bucurie.Esti imbracata cu o rochie alba,atat de alba incat puteai sa faci reclama la Rai,aveai o bentita in par,iar la mana purtai o bratara verde cu trandafiri ce se asortau cu ochii obrajii tai...Parul era desprins,desi rebel,aveai o maniera de-al purta si aranja incat nici vantul nu era in stare sa-l deranjeze.Buzele conturau un zambet atat de sfios,dar magnific in acealsi timp.Ma apropii de tinr si apuc de mana intinsa spre mine.Aveai pielea asa catifelata,iar eu transpiram ca o nenorocita de stropitoare.te intorci,iar in miscarea ta rochia creeaza mici valuri ce ma impresioneaza si ma lasa mut.Credeam ca visez,dar imi zic ca nu se poate pentru ca ii simt atingerea,ma dor ichii de stralucirea ei,dar iubesc durerea asta.Imi cere sa inchid ochii,dar cand dau sa zic ca nu vreau,ingerul imi trece mana prin fata ochilor.Inca tin ochii inchisi,nu-i pot deschide,dar stiam ca sunt undeva sus,bate vantul,dar nu mi-e frig desi sunt fara tricou.Inca o simt langa mine si ma multumesc cu simplele dar complexele atingeri ale ei.Simt micarile parului si simt respiratia acesteia.Ma i-a cu fiori si incep sa ma intreb ce se intampla,raman fara aer,iar transpiratia se transformase in ploi torentiale.Isi misca buzele moi si fine langa ale mele,dar asta nu ajuta in nici un fel la recapatarea respiratiei,cnad ingerul ma saruta si in acel moment pot deschide ochii si nu-mi fu mirarea ca tu sa fii langa mine...Sunt bolnav dupa tine,tanjesc la sarutarile tale precum nevoia de apa pestilor.Te iubesc asa de mult,iubesc totul la tine si desi se zice ca orice persoana are cate un defect, tu nu ai.Mi se pare nedeajuns si nu stiu ce sa fac,ce sa spun ca sa stii ca te iubesc.Mi se pare atat de simplu,dat stiu cate secrete ascund cuvintele acestea,stiu cat de mult conteaza.Tu esti elixirul meu,iar de-ar fi sa caut piatra filozofala sa traiesc vesnic,n-ar fi nevoie decat de-o sarutare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate