Aș fi vrut să fii… între gândurile mele,uneori pline,alteori mai seci decât râurile scăldate în lacrimi. Aș fi vrut să te am,să mușc din hulpava ta vina și să te strâng în pântecul meu mai dureros,mai aproape… Aș fi vrut să te găsesc mai înalt,mai cutremur, mai alungind clipe și întrezărind lumini… Aș fi vrut… Te am de departe,dintr-un unghi pictat pe o bucată de sticlă în care ochiul a strecurat culorile iadului, să se mențină. Te am,într-un suflet de perdele trase și draperii iscate pe dunele lor… Aș fi vrut să renaști. Un licăr numai ,de restul mă ocupam eu,de restul răsturnam cofe și găseam poate în fiecare numele tău,de restul... Where? Incintele lor stau și acum cu manunchiuri de cactuși la poale. Nu mai știu pe unde merge drumul încovoiat și încurcat și adumbrit de-atâta viața. Se cântă. Trompete de diferite mărimi etalează sunete,eu aducând frunți încărcate și roșul halatului aruncat în colțul de pat. Tu… încă mai visezi câteva trupuri,eu încă mai încalț sandalele sării. La câte lumini ne mai desparte o lume?