agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-20 | |
Ma uit in jurul meu si vad numai tristete. Niciodata nu mi-am dat seama, cat de repede se scurge timpul... cat de grabita este lumea din jurul meu... cum fiecare trecem atat de nepasatori unul pe langa celalalt... Atatea mii de chipuri si totusi nimeni nu-si ofera nici un zambet, toti privesc si trec mai departe... Vad numai suflete pustii, bantuite de regrete, supuse in fiecare zi aceluiasi program, un program banal, cotidian care ii impiedica sa faca ceea ce vor! Pe fetele oamenilor se citeste zambetul amar al suferintei, se vede ca putini sunt aceia care duc o viata pe care si-au dorit-o si asta de ce? Pentru ca viata se presupune a fi un rol pe care noi oamenii, actorii il jucam in fiecare zi, pe pamant, pe scena noastra personala?
...Privesc si tac, tac si privesc... si realizez ca totul in jurul meu... e doar praf si pulbere, suntem dezamagiti de tot ce vedem... nimic nu e asa cum credem... ne-am faurit singuri o lume care nici pe departe nu reflecta realitatea, simuleaza fara succes o parte neagra a unei vieti ratate sau poate cu un dram de noroc a unei vieti ce va incerca sa isi depaseasca conditia, dar din neputinta, fiind impinsa doar de o slaba vointa, sprijinul moral lipsind adesea, intr-un final va esua... Suntem cu totii insensibili fata de noi, fata de cei ce ne inconjoara, fata de de intreg Universul... Starea ce ne caracterizeaza indeajuns de bine este INDIFERENTA! Nimic si nimeni se pare ca nu o poate invinge si asta de ce? Oare nu ne straduim noi indeajuns sau chiar ne place aceasta stare? Ne linisteste, ne scuteste uneori de crude suferinte, dar cateodata totusi are si puterea de a ne priva de acele placeri ale vietii, insignifiante la prima vedere, dar in interiorul lor si al nostru ele jucand un rol mult mai important decat am putea crede vreodata! De ce floarea infloreste? De ce soarele rasare si apune in fiecare zi, de ce ne-am nascut, din ce ne-am nascut si pentru ce ne-am nascut? Printre toate acestea se regaseste un element comun, si anume sentimentul acela din care am luat fiinta, care ne face viata mai frumoasa si pe care, la randul nostru trebuie sa-l "savuram"... Ne-am nascut din iubire, din rodul unei frumoase povesti de dragoste, pentru ca apoi, la randul nostru sa oferim aceeasi dragoste cu care care am fost binecunvantati! O viata presupune dragoste, dragostea presupune captarea omului in jocul ei mitic. Omul este fiinta rezultata din dragostea Atotputernicului pentru viata! Iar noi, cei de rand am fost inzestrati cu acest sentiment unic din belsug... Atunci stau si ma intreb... De ce INDIFERENTA? ...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate