În țara calcarelor tăcerea e stăpână
Iar crângul la amiază se-ntoarce în trecut
Te văd ca într-o ceață, ești mic și abătut
Cu-a ta inimă blândă ascunsă sub o haină

Ce chiar de e săracă, îmi pare de mătase
Și-mpodobită toată cu perle aurii
Din care se revarsă frânturi de zări pustii
Ce-aleargă nevăzute mai sus de-acele case

Ascunse printre stânci sub viscole surprinse
De primăveri țesute din fire de poveste
Și-ntinse peste umbre de nouri ce pe creste
Așteaptă iar lumina din inimi neînvinse.

Lechința, 13 aprilie 2008