Te întrebi dacă să iubești un fir de iarbă
Necopt la minte, dar cu seva proaspată
Pentru că iluzoriu te duce în altă lume
De reverie, paradox al împlinirii fericite.
Îți răspunzi retoric, că este karma nonconformistă
Are experiență vastă în a crește printre buruieni
Astfel încât să iasă la suprafață când are nevoie.
Împarte arome nedefinite pe care le cultivă subliminal,
Să ajungă să aibă decizia finală la el,
Aduceri aminte de când a pierdut pădurea
Ieșit în față la cucerit petale căzute de trandafir.