agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-04 | |
Drumurile au devenit pentru semeni culoare de fugă, iar casele lor zona de refugiu. Nimeni nu fuge de cotidian. Se fuge de suferință. A renunța sau a fugi de suferință este identic cu a renunța la trăire, la a te completa. Iubirea în sine înseamnă suferință. Nu acea suferință brutală și devastatoare, ca atunci când pierzi pe cineva drag dinaintea morții, ci acea suferință care te pregătește pentru viață, te pregătește pentru renunțarea de a doua zi.
* Se spune că un bărbat când iubește o femeie nu face altceva decât să o pregătească pentru următorii. Oare invers nu se aplică? Dacă întrebi un filosof care este definiția iubirii, acesta va găsi întotdeauna cea mai grotească definiție. Dacă întrebi un matematician acesta ți-ar explica cum sentimentul crește și te anulează ca personalitate, exponențial. Un inginer ar identifica iubirea cu starea de sufocare produsă prin strângerea șurubului. Iubirea este extrem de simplu de definit. Fiind o trăire simplă dar completă, te anulează, te desfințează, te simplifică la orice nivel. Îți pare că ești o rană vie care emană compasiunea din semenii care aleargă pe drumuri. * În goana lor disperată spre fericirea conjugală sau polivalența sexuală a singurătății, oamenii ne privesc cum suferim. Ne privesc cu teama că și lor li s-ar putea întâmpla să trăiască aceeași dramă. Dacă iubirea ar fi echivalată cu ciuma, pentru noi s-ar face sanatorii eminamente septice. Am fi închiși pe viață sau executați pe scaunul electric. Pentru purificarea speciei umane s-ar inventa noi proroci și o altă apocalipsă. Straniu ar fi să fim condamnați de un tribunal format din pești și prostituate. * Dacă mi-ar fi la îndemână să-mi aleg moartea, aș alege duelul sau turnirul. Să apăr onoarea femeii din viața mea și iubirea dintre noi. * Nu mi-a fost niciodată teamă să spun „te iubesc”, atunci când am simțit asta. Dacă ceva mă poate înspăimânta atunci este rațiunea afectului. Singura apocalipsă pe care o recunosc. Când nu mai sunt decât rațiune, îmi voi căuta afectul printre spectatorii de la marginea drumului, drumul supranumit de noi - „culoarul lașilor”. iunie, 2008
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate