..totul a inceput cu ceva timp in urma...eram un tanar obisnuit...nenumarate "iubiri" de forma si promisiuni goale au desenat cicatrici adanci in inima mea . Nu! Nu eram cu moralul la pamant si cu suflletul gol. Dimpotriva! Stapan pe mine, cinic si arogant...egoist si gata oricand sa ma bucur de raul altuia . Dezamagit de lumea ce ma inconjura, pentru a nu suferii ca ei, am inceput sa invat sa urasc si sa gasesc placerea in a injosi...eram un om marcat...marcat de dezamagiri, oriunde ma uitam, vedeam numai lacrimi si suspine, unele vizibile, altele...transmise…simtite. Un prieten, care si acum il port in suflet mi-a spus odata: “ din experienta...maturitatea, rezulta suma greselilor pe care le facem in viata“ si am inceput sa devin matur si intelept . Am inceput sa invat din greselile mele si ale altora…sa descopar adevarata fata a oamenilor, inainte de ai cunoaste...indeaproape. Eram pe drumul cel bun de a muri candva singur. Nimeni pe lumea asta nu mai avea acces la adevaratul "eu". Nu mai lasam pe nimeni si nimic sa se apropie de mine. Prea multe rani capatasem inainte din cauza asta. Nu am fost inainte asa, eram vesel mereu, prietenos, timid, sociabil, un tip sensibil...dar de fiecare data, gesturile, faptele mele...altruismul meu era calcat in picioare, ma trezeam la pamant cu realitatea cea cruda in fata, parca trezit brusc dintr-un vis frumos...inima se intuneca...imi era teama sa nu incep drumul pe care credeam ca–l lasasem in urma...reuseam sa ma ridic de fiecare data dar ajungem in acelasi punct...ca intr-un cerc...dar tutusi eram in continua cautare. O cautam pe EA. O cautare continua, dupa dragostea adevarata, dupa menirea mea pe acest pamant. Cautam marea dragoste…te cautam de fapt pe TINE! Uneori plin de sperante, alteori cu disperare, ingenucheam in fata cerului plin de stele, in speranta ca o sa primesc ajutorul dorit de acolo. Si am ajuns sa-mi spun…RENUNT!...renunt la visul iubirii adevarate…renunt sa te mai caut pe tine! Pur si simplu nu pot sa te gasesc. Stiu ca fiecare om intalneste fiinta care ii e destinata...dar numai putini dintre ei o recunosc la timp...incepusem sa pierd sperantele si vointa de a te mai cauta. Simteam in mine numai un gol nesfarsit...pierdusem notiunea de timp si spatiu...tot ce mai auzeam, era acel ciudat zgomot de gol care imi chinuia zi si noapte trupul si spiritul…si asa am inceput o noua viata...nu mai iubeam, nu vroiam sa mai simt...devenisem indiferent...nu mai dadeam nimic...doar luam…TOTUL...oare ma jucam?!...nu mai simteam nimic, eram “mort”...eram gol...inima imi era obosita, era plina de ura si toti din jurul meu trebuia sa simta asta...prieteni si prietene, cunostinte si colegi chiar si parinti...TOTI!. Dar curios… dintre toti, cel mai mult am avut tot eu de suferit…in adancul sufletului meu care nu disparuse, doream de fapt sa te gasesc pe TINE...si totusi continuam sa fiu posedat de ura...incepusem sa zdrobesc inimi....imi bateam eu joc de altii....nu mai exista pentru mine prietenie, iubire, sau adevar…toata viata mea era o mare minciuna...”mananca sau vei fi mancat”, era noul meu motto...dar intr-o zi s-a intamplat...te-am vazut...m-ai atras...din prima zi te-am iubit...era o distanta mare intre noi...dar te simteam atat de aproape...prima privire m-a cutremurat, m-am simtit ca un "medium"...imi transmiteai toate dezamagirile si totodata...toate bucuriile tale...sperantele, escuri ...idealuri...atunci sangele inghetat a inceput sa se dezghete si inima impietrita a inceput sa bata din nou . Te-am intalnit pe tine si m-a cuprins un sentiment de frica . M-am impotrivit cu toata fiinta mea, dar inima tresarea numai cand pronuntam numele tau...credeam ca am iubit...de multe ori...de data asta ceva era diferit...simteam ceva nou pe care nu mi-l puteam defini in cuvinte. Cu fiecare zi care trecea, se amplifica acest sentiment nedefinit, aceasta patima ,pe care nu o puteam controla...dar nu acum m-am indragostit de tine. NU! Eu, te iubeam de fapt din totdeauna...trebuia doar sa te gasesc, si acum cand deja renuntasem sa mai cred ca o sa te gasesc, ai poposit in viata mea...in fata mea...in carne si oase. Te-am cautat, te-am dorit, am suferit si am plans...numai El stie ce a fost in sufletul meu. Inima mea a stiut de la inceput si nu mi-a spus ,ca o sa vii candva...batea ca niciodata...mi-a spus ca printr-un cod "morse" uita ce a fost! ea e ! cautarea ta a luat sfarsit! ea e marea iubire! iubirea vietii tale! M-am intrebat cu teama...uitandu-ma in oglinda...oare voi putea sa ma schimb, sunt schimabat? inima nu a ezitat sa-mi raspunda..."Nu, nu te-ai schimbat, esti acelasi…tu poti sa iubesti, o iubesti...de-o viata...eu nu am facut decat sa-ti redau ceea ce tu ai putut din totdeauna...ce ai ascuns... Azi suntem impreuna…o pereche, care a fost de fapt din totdeauna impreuna...nimeni si nimic nu ne mai poate desparti...nici macar amintirile urate nu ne mai pot afecta...te-am cautat si te-am asteptat, am suferit si am sperat...sunt pregatit sa mergem de mana in viata pentru ca te-am iubit , te iubesc si te voi iubi intotdeauna. Dumnezeu m-a supus unei probe grele inainte sa mi te scoata in cale…a trebuit sa sufar si sa invat sa pretuiesc...pentru ca numai cel care iubeste, traieste cu adevarat. Am invatat sa scriu in nisip problemele care mi le fac altii...pentru ca timpul e ca si apa…spala totul...si am mai invatat sa scriu in piatra recunostinta mea ca te-am gasit...ca asta dureaza vesnic. Ai aparut in viata mea cand meritam cel mai putin...pentru ca eram in faza cand aveam nevoie cel mai mult…nu sunt perfect...din pacate nu e nimeni...dar vreau sa stii ca nu o sa te ranesc niciodata...nici cu vorba si nici cu fapta...tu esti omul langa care vreau sa devin batran...tu vei fi mama copiilor mei si nu mai exista tu sau eu, ci numai noi. Te iubesc si traiesc cu permanenta frica sa nu te pierd...chiar daca o sa mai gresesc uneori, iarta-ma!...ti-am spus nu sunt perfect...dar nu as face niciodata cu buna stiinta ceva, riscand sa te pierd. TE IUBESC!