[Cortegiul funerar pe stradă…Într-o interseție, o altă mașină lovește mașina mortuară…]

Agentul de circulație: Mergeți la Poliția Rutieră, acolo vi se va elibera adeverința de circulație! Fără ea nu puteți circula!

Șoferul mașinii mortuare: Și cu…mortul, ce facem?

Agentul de circulație: Îl luați cu voi, are altceva de făcut?! Tot acolo ajunge…Hai, circulați, circulați, nu blocați traficul!

[Scandal în stradă, vociferări, într-un târziu se încolonează toți și pornesc spre Poliția rutieră.]

[Interior, sala de așteptare a Poliției Rutiere. Ghișeul de eliberare a formularelor și adeverințelor de circulație. Pe gemulețul ghișeului, lipit un afiș mare:: VIN IMEDIAT! În urma celor doi șoferi implicați în accident intră în sală unul câte unul, toți cei de la înmormântare: preot, dascăl, rude și amici…]

[Interior poliție, sală de așteptare cu câteva persoane în ea. Un bărbat trece pe la fiecare și-i serveste cu vin, de sufletul mortului. Preotul se ceartă cu ginerele decedatului.]

Ginerele [nervos]: Ce-s eu de vină că stăm atât, ce vrei acum, să-ți plătesc pentru trei înmormântări?! Nici viu nu făcea atât!

Fiica mortului [șocată, printre suspine]: Nicule, vorbești de tăticu, de socru-tu, nesimțitule!

Ginerele [către femeie]: Nesimțit e taică-tu’, c-a ținut cu dinții de viață, iată, nici mort nu se dă la groapă! Dacă mai stăm mult aici, începe să pută!

Fiica: Þi-am zis să-l îmbălsămezi ca lumea, zgârcitule!

Ginerele: L-am îmbălsămat ca pe orice mort, de unde să știu că trebuia ca pe Lenin, sau ca pe Tutankamon?! Poate vroiai să-i fac mausoleu, sau piramidă?!

Preotul [în șoaptă, ducând spre gură paharul cu vin]: Primește-l, Doamne, și pe ăsta!

Un ins [de langa ghișeu, către ruda mortului]: Nu mai striga așa tare, dom’le!

Ginerele [catre insul respectiv]: Dumneata, ce dracu vrei? Mai ai glas, încă?! Dacă erai atent în trafic, nu eram cu mortul pe cap până acum!

Preotul [lovindu-l în cap cu crucea]: Iartă-l, Doamne, că nu știe ce spune!

Insul [mai potolit]: Ieșiți afară și certați-vă!

Ginerele [nervos, masându-și creștetul capului]: Nu plecăm nicăieri, că pierdem rândul!

Alt ins: Atunci…să țină părintele slujba aici, să putem pleca și noi la praznic, pardon, acasă!…

Preotul: Numai dacă mi se plătește suplimentar, deja am pierdut doua înmormântări!

Ginerele: Te plătesc în plus, dacă-mi dai chitanță! Cu TVA!

Preotul: Atunci, prohodește-ți singur mortul!

Ginerele: Popo, sau ții slujba, sau te-ngrop odată cu socru-miu!

Preotul [ducând alt pahar plin către gură]: Primește-l, Doamne, și pe ăsta! [către ruda decedatului]: Piei, satană!
Insul: Prohodește-l, Părinte, că nu scăpam de nebun!

Preotul [hotărât]: Aduceți mortul! [câțiva bărbați sar repede și ies să aducă mortul]

[Pe ușa sălii intră rudele aducând sicriul]

Preotul: Așa, puneți-l acolo, lângă ghișeu, în picioare, în picioare, dacă nu-i loc altfel! [începe să-l prohodească…]

[Interior poliție, puțin mai târziu, după slujbă. Toți cântă veseli, în jurul sicriului sprijinit de perete, lângă ghișeu, ținându-se pe după umeri:]

Cor: Mai întoarece, Doamne, roata…

Popa: Roata!

Corul de petrecăreți: Să-mi mai văd o dată soarta…

Popa: Soarta![privind paharul cu vin din mână]: Primește-l, Doamne, și pe asta!...

Dascălul [vesel, catre preot]: Părinte, da’ i-ai cam făcut plinul Lui Cel de Sus…Ne-a mai lovi vreo inundație…

Popa: Și-o să plouă cu vin! Asta, da, minune, mai c-aș începe să cred și eu! [Lovindu-se singur cu crucea în cap]: Iartă-mă, Doamne, că nu mai știu ce spun! [către ruda mortului]: Dumnezeu să-l ierte, hai, noroc!

Ginerele: Noroc, Părinte, noroc…c-am scăpat, avea o pensie taaare mică!…

[În nebunia respectivă, hârtia de pe geamul ghișeului, cea pe care scria mare:VIN IMEDIAT, alunecă, cineva se apleacă , o ridică , scuipă pe verso, și-o lipește neatent de sicriu…]

Corul de petrecăreți: Să-mi văd anii tinereții/ Să-mi văd strălucirea vieții…

Preotul [tare și răspicat]: Vieții!…

Dascălul [beat]: Mulți ani trăiască…

O femeie în vârstă [în doliu, c-un pahar în mână, către un ins, printre suspine]: Mortul meu, când era viu, era glumeț tare…I-ar fi plăcut mult cheful…înmormântarea asta! [suspinând] Dumnezeu să-l ierte! [veselă, ridicând paharul]: Hai noroc!

Insul [șocat]: Noroc să-l ierte ! Ãăă… D-zeu să-l ierte!

[Puțin mai târziu, în aceeași sală de așteptare a Poliției Rutiere, geamul ghișeului se deschide și polițistul strigă către cei din sală]

Polițistul [cu o voce subțire, efeminată]: Liniște, faceți liniște, ce-i aici, crâșmă?! Hai, treceți la rând, doar n-o să stau peste program din cauza voastră!

[Nimeni nu-l aude, gălăgie mare în continuare; polițistul ia de pe birou un perforator uriaș, masiv și lovește puternic cu el în lemnul ghișeului: poc, poc, poc!]

Preotul [auzind zgomotul]: I-auziți! Dumnezeu ne vorbește cu glas de tunet! [ Brusc, se face liniște]

Polițistul[ cu aceeași voce subțire]: Care-i primul la rând? [primul se nimerește a fi ginerele mortului, căruia i se și adresează]: Spune, dom’le, nu mă fă să pierd timpul!

Ginerele [beat, bâlbâindu-se]: Domn șef, păi…ăsta de aici [și arată către șoferul din vina căruia s-a produs accidentul] care, vedeți, e beat…

Polițistul [scriind automat]: Deci…conducător auto…în stare de ebrietate…

Ginerele: L-a ciocnit… pe ăstălalt [și arată către șoferul mașinii mortuare] care și el… e beat…

Polițistul [scrie în continuare, automat]: Ambii… conducători… fiind în stare… de… ebrietate…

Ginerele: Și care… ducea mortul…

Polițistul: Accident…soldat…cu victimă…decedată…

Ginerele: Nu, dom’ șef…n-ați înțeles…era decedat… înainte …de inimă…

Politistul: Accident soldat… cu victimă decedată… anterior impactului…în inimă…

Ginerele: Nu, dom’ șef…stați… să vă…hâc, explic…

Polițistul [uitându-se la ceas]: Ce să-mi explici, nu-mi mai explici nimic, programul s-a terminat…veniți mâine dimineță…gata, gata, afară toata lumea! Nu-s plătit pentru ore suplimentare (țipând) Afară, am spus!

[Agitație mare în sală, gălăgie…]

Polițistul: Agent!

Agentul[băgând capul pe ușă]: Da, să trăiți!

Polițistul: Evacuează sala, imediat!

Agentul: Da, să trăiți!

[Agentul intră în sala și-i scoate pe toți afară…sicriul rămâne…]

[În sală intră polțistul, cu ochii aproape închiși, ținându-se de nas]:

Polițistul: Pfuuui! Ce miros! [Se îndreaptă spre fereastră, o deschide, se întoarce apoi cu fața către sală,i vede sicriul și țipă șocat]: Aaaaaaa!

Agentul [băgând iar capul pe ușă]: Ce-i, domn inspector?

Polițistul [consternat]: Ce-i cu…ăsta aici?!

Agentul [intrând în sală, ridicând din umeri cu un aer naiv]: Pai…nu știu…da’ vedeți, zice că vine imediat…

Politistul: De unde să vină?

Agentul: De…?! [și arată de câteva ori cu degetul arătător în sus, spre cer.
Vede că inspectorul nu reacționează și continuă, de data aceasta arătând cu degetul în jos]: Sau de…?!

Politistul: Cine, istețule?

Agentul [arătând spre sicriu]: Locatarul!

[Polițistul se apropie încet, încet de sicriu, ridică foarte puțin capacul și, fără a se uita înăuntru, introduce degetul arătător și tatoneaza interiorul; schimbându-se brusc la față, își scoate imediat degetul și trântește capacul]

Polițistul: E plin!

Agentul: Cu ce?

Politistul: Cu ceva tare și rece!

Agentul [naiv]: Cu metal?

Politistul [nervos la culme]: Metalul mă-sii, m-am pricopsit în timpul serviciului meu c-un cadavru rece și neînsuflețit și pe deasupra și fără identitate!

Agentul [sigur pe el]: Să-l identificam, atunci!

Polițistul [ironic]: Cum, îl faci tu să vorbească?

Agentul [rânjind și fluturând simbolic bastonul de cauciuc]: Asta-i o problemă?! Doar n-ar fi pentru prima oară!...

Polițistul: Asta-mi trebuia acum, înainte de pensie: dosar cu cadavru fără identitate și cu autor necunoscut!…

Agentul: Păi…dacă noi avem un cadavru fără identitate, poate la colegii noștri de la evidența populației găsim o identitate fără cadavru!...

Polițistul: Mai taci, deșteptule, trebuie să scăpăm neapărat de ăsta! [Se plimbă nervos prin sală, pe gânduri; la un moment dat, pare să găsească soluția] Gata, știu ce facem! Acum, la ora asta, nu mai e nimeni la subsol, la Biroul de obiecte pierdute! Acolo îl ducem, să se spele ei pe cap cu neidentificatul !Hai, mișcă-te, apucă de sicriu și, jos cu el!

Agentul: Da’ cu amprentele noastre ce facem, domn inspector? Dacă ne identifică pe noi ca autori?!

Polițistul: Că bine zici, istețule! După ce lăsăm sicriul jos, le ștergem!

Agentul: Da’ biletul ăsta…cu vin imediat…îl lăsăm ?

Polițistul [brusc iluminat]: Îl lăsăm…stai așa…[Scoate un pix din buzunar și scrie ceva pe bilet, astfel că acum apare: VIN IMEDIAT DUPA VOI!]: Așa, să vezi ce ne distrăm pe seama fraierilor de la Obiecte pierdute! Hai, înșfacă sicriul!

[Apuca amândoi de sicriu,cu agentul înainte și se îndreaptă spre ușă. În fața ușii, agentul se oprește brusc:]

Agentul: Domn inspector!

Polițistul: Ce-i, măi ?

Agentul: Eu mor de frică!

Polițistul: Așteaptă și tu să scăpam întâi de ăsta!

Agentul: Domn inspector, dacă mor, pe mine să mă treceți la identificați, doar mă știți…

Polițistul: Știu pe mă-ta!

Agentul ( suparat): Ba n-o stiți, eu n-am avut mamă, m-am născut la orfelinat…

Polițistul (amuzat): Și, din ce-ai aparut tu la orfelinat, istețule?

Agentul (mândru): Din donații! Da’ să știți, că mai avem o problemă!

Polițistul: Ce problemă?

Agentul: Ușa e închisă!

Polițistul: Atunci, deschide-o, istețule!

Agentul: Da’ am mâinile ocupate, domn inspector!

Polițistul [lăsând jos sicriul și îndreptându-se spre ușă]: Fir-ai tu de bou, cum mama morților ai ajuns tu la poliție, măi?!

Agentul: Să trăiți, cu tramvaiul, domn inspector!

Polițistul [deschizând ușa]: Morții mă-sii de viață, îți dau un baston peste cap, de te identific una cu neidentificatul! [Apucând de sicriu]: Mișcă-te, boule, că vine primăvara și ni se dezgheață neidentificatul! [Și ies din sală]

[În aceeșsi sală, intră brusc, speriată, fiica mortului, urmată de soțul calm ]

Fiica: Taticul! Unde-i taticul, Nicule, ce-ai facut cu tăticul?!

Soțul: Ce urli, femeie, aici era!...Nu ți-am zis eu că tat-tu nu se dă dus la groapă?!

Fiica: Tăticuțul meu, unde-i tăticuțul meu?! [plângând[ Niculeee, găsește-l pe tataaaa, că nu vreau să rămân orfanăăă!...

Soțul: Și, ce vrei, femeie nebună, să-l anunț la obiecte pierdute? Ete, na, vrei să-mi mai ceară careva și recompensa pe mort?! Cine l-a luat, să-l păstreze sănătos! Că…nu de morți ducem noi lipsă!