mîzgîlită de un fraier genial
dar cam căui în pragmatismul vieții
cu superbe carioce de speranțe și de vis
foaia vieții iscălită nu de el
ci de alții
și-ntărită cu botezul în Isus
i se pare drept o operă de artă
a unuia ce-n academii
n-o s-ajungă niciodată

singular boem și
leneș mult prea mult să rupă mîța
ca maimuța
stă pe creanga lui de viață
se dă uța
fără griji fără complexe
că perplexe gură cască
dau cu bîta și sar gardul
împroșcîndu-l
cu ce neică
mai contează
gîdilici
și el nimica
spurcă-l
vax
e tot la fel
i-a intrat la bibilică,că-i poet
da-i vai de el
se împrăștie în toate
și empatic
ca un bleg suferă de răul lumii
și se bucură de fleacul
unui ghimpe înflorit
de exemplu
n-am să le înșir pe toate

nu-i tîmpit
c-ar fi o scuză
dar mofluză
clipa-i pare
o meduză
diafană
otrăvită
și-o înghite
precum cucuta Socrate
dar nu moare
parc-ar fi imun la toate
mai ceva ca Rasputin

stai puțin
ho pune frîna
gata
ăsta-i vers de mîna stîngă
ia și bea și...tacă-ți fleoarca