agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-12 | | Nu chiar cană, la un pahar și nici acela plin. Am o tensiune de mai mare râsul, aproape că n-o am, nouă cu cinci... Și cum asistentele medicale au găsit de cuviință să mă servească cu un algocalmin, medicament care, pe mine mă înflorește ca de pojar, mi-am luat voie de la mine, să-mi cumpăr o sticlă de cabernet(vin). Desigur, mă voi strădui să beau jumătate de pahar de vin, sperând astfel, să-mi văd cât de cât venele pe sub piele, adică să-mi ridic puțin tensiunea. E bun, am gustat din el, dulce amărui... sper că nu-mi va urca în schimb, iar glicemia... Zâmbesc. Vinul acesta îmi aduce aminte de adolescența mea când, printr-o întâmplare, am ajuns la medic să-mi iau tensiunea... O colegă de-a mea, fiind bolnavă a trebuit să meargă urgent la spital, și eu cu ea, că de, era prietena mea si era loc în salvare. Medicul neavând alteva mai bun de făcut mi-a luat și mie tensiunea. Aveam tot așa o tensiune foarte mică. „Domnișoară, dumneata ești vie?” M-am pipăit, nu mă durea nimic, dar mișcam... „Eu zic domn doctor, că sunt.” Medicul, prieten, de fapt, cu părinții mei le-a recomandat să-mi dea zilnic câte o cană cu vin și o friptură în sânge. În zona aceea vinul roș-negru nu se prea găsea... Și-a plecat tăticu să-mi aducă vin... Un butoi, că de, mâța care eram nu avea tensiune și doctorul spusese că e musai să mi se dea vin. Așa a început calvarul. Tăticu scotea din butoi în zori o cană cu vin... Cană din aceea de apă, cred că avea pe puțin un litru și jumătate. Aveam rație, zilnic o cană cu vin și carne friptă la gătar dimineața, la prânz și seara... A treia zi după începerea faimosului experiment tratament am ajuns la medic pentru a-l ruga să-mi schimbe tratamentul fiindcă eu nu mai puteam să beau atâta vin și să mânâc atâta carne. Ce-a mai râs doctorul Bianu când a auzit cât vin înțeleseseră ai mei să-mi dea ca tratament... răs a spaimă , răs ca plânsu... De atunci nici că am mai băut vin... beau acum, mă străduiesc, dar nu cred că voi reuși să beau nici jumătate de pahar cu vin... Îmi place apa și cred că voi bea o cană cu apă sau chiar două... am tensiune mică, dar sunt încă vie,sau poate cine știe am murit și nu mi-am dat încă seama. Și la naiba, există atâtea medicamente pentru hipertensiune și nimica nimicuța pentru hipotensiune... sau cine știe, dacă înghițeam algocalminul indicat acum de domnișoarele asistente (una chiar domnișoară medic), poate scăpam mai lesne... jumătatea mea de pahar cu vin mă privește, dar eu voi închide ochii și of, parca aș bea untură de pește... Probabil că oameni care beau vinul cu plăcere nu au fost nevoiți în adolescență să bea trei zile la rând o cană cu vin...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate