Cum crezi că se va termina povestea asta? Am un sentiment de totală nesiguranță, dar cine crezi că mai trăiește sigur în ziua de azi? Îți mai aduci aminte când te întrebai de ce al tău bunic a optat pentru o viață așa de liniștită și plină de evenimente mici și neînsemnate. Poate știa el ceva ce tu nu știi. Gânduri și gânduri fără ațe cu care să se lege de un zid sau de un reper sigur. Ce ar putea să mai fie sigur acum? Totul alunecă în jur și nu are nici o legatură cu amețelile mele. Caut un suflet de care să mă agăț și toate sunt unse cu aceeași alifie alunecoasă. Singurătatea va veni nemiloasă și va înlocui toate aceste gânduri cu gânduri calculate, cu pași măsurați în direcții noi. Până acum, cascada a fost eliminată, vârtejurile foarte mici și puține, drumul pavat cu noroc. Ce va fi de acum încolo? Tendința spre fericire. Caut ceva să îmi deschidă irisul la maxim, să vreau să sorb viața fără să respir. Mă gândeam la tine. Ieri eram cel mai iubit dintre stele, azi sunt în colțul meu patetic și privesc stelele. Mă gândeam iar la tine. Jumătatea mea de suflet se simte așa de departe cu atâtea ziduri, cu atâta tristețe. Dar, lasă, hai să vorbim de stele, de zborul printre ele, de sufletele noastre care se întâlnesc în spațiul ăsta fără aer. Și totuși în nimic nu te mai pot face să crezi. Eu mă aplec, închid ochii și văd totul în nuanțe de negru și gri. Mă lași să mă caut pe mine, așa cum m-ai lăsat tot timpul. Mă lași să deschid ochii în ochii tăi plini de ghimpi și continui să privesc. Doresc să șterg trecutul cu un alt trecut, să stau în altă lume doar cu jumătatea de zâmbet frumoasă. Mă gândeam la tine.