pământul urlă încremenind durerea
fluturi de fier nechează prin aer
orgasm al cerului cu plumbi taciturni
mirosuri macabre îți doboară...privirea
gânduri străbat deșerturi de sânge
lacrimi de sticlă în genunchi se apleacă
facand rugaciuni spre infern.


copil din pântec țipând către oameni
maternități cenzurate, copii crescând în mame
flori înroșite din puști calibrate
miros de cadavre din florării ruginite
izvoare din șine de tanc susură a mormânt
doamne cât fier mișună pe pământ.