Natura exterioara ne intimideaza. Seninatatea ei e dezolanta, pentru orgoliul nostru. Dar nu conteza, sa nu ne gandim la viitor si nici la noi. Sa nu ne gandim la nimic. Cugetarea e un mijloc de suferinta. Sa ne lasam in bataia vantului inimilor noastre atata timp cat le va umfla panzele. Sa ne poarte in voia lui. Cat despre recifuri, Dumnezeu cu ele. O sa vedem.