agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-13 | | Înscris în bibliotecă de alexandru moga
emil cioran – amurgul gândurilor – editura humanitas, 2006
~~~ poți spune ușor că universul n-are niciun rost nimeni nu se va supăra – dar afirmă același lucru despre un individ oarecare; el va protesta și va lua chiar măsuri spre a te sancționa așa suntem cu toții: ne scoatem din cauză când e vorba de un principiu general și nu ne e rușine să ne izolăm într-o excepție dacă universul n-are niciun rost, scăpata-am careva din blestemul acestei osânde? tot secretul vieții se reduce la atât: ea n-are niciun rost; fiecare dintre noi găsește însă unul singurătatea nu te învață că ești singur, ci singurul dumnezeu are tot interesul să-și vegheze adevărurile uneori, o simplă smucitură din umeri i le dărâmă pe toate, căci gândurile i le-au surpat de mult dacă un vierme e capabil de neliniște metafizică, și el îi tulbură somnul gândul la dumnezeu este un obstacol al sinuciderii, dar nu morții el nu îmblânzește deloc întunericul de care se va fi speriat dumnezeu pe vremea când își căuta pulsul prin teroarea nimicului ~~~ se spune că diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul diogene dacă se năștea după christos, ar fi fost un sfânt admirația pentru cinici și două mii de ani de creștinism la ce ne poate duce? un diogene duios platon a numit pe diogene un socrate nebun greu mai poate fi salvat socrate… dacă ar prinde glas agitația surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii port un doliu din naștere – doliul acestei lumi tot ce nu-i uitare ne uzează substanța; remușcarea este la antipodul uitării de aceea se ridică ea amenințătoare ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îți umple clipele cu senzații de plumb topit în sânge oamenii simplii simt remușcări în urma unui act oarecare; ei știu de ce le au, fiindcă motivele le sunt sub ochi în zadar le-am vorbi de accese, ei n-ar putea înțelege tăria unui chin inutil remușcarea metafizică este o tulburare fără cauză, o neliniște etică pe marginea vieții n-ai nicio vină pe care s-o regreți, și totuși simți remușcări nu-ți aduci aminte de nimic, dar te năpădește un infinit dureros al trecutului n-ai făcut nicio faptă rea, dar te simți responsabil de răul universului senzații de satană în delir de scrupul principiul răului în mrejele problemelor etice și-n teroarea imediată a soluțiilor cu cât ești mai indiferent în fața răului, cu atât ești mai aproape de remușcarea esențială aceasta-i uneori tulbure și echivocă: atunci porți povara absenței binelui violetul e culoarea remușcării (ceea ce e straniu în el pleacă din lupta dintre frivolitate și melancolie, cu triumful ultimei) remușcarea este forma etică a regretului (părerile de rău devin probleme, iar nu tristeți) un regret ridicat la rangul de suferință ea nu rezolvă nimic, dar începe totul apariția moralei este identică întâiului freamăt de remușcare un dinamism dureros face din ea o risipă somptuasă și zadarnică a sufletului – numai marea – și fumul de țigară – ne dau imaginea ei păcatul este expresia religioasă a remușcării, precum regretul expresia ei poetică primul este o limită superioară; ultimul, una inferioară te căiești de ceva ce s-a întâmplat sub tine… erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracția răului sau a vulgarității a învins reflecția etică ambiguitatea pleacă din amestecul de teologie și vulgaritate din orice remușcare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate