Ce ciudat sună!... și totuși se pare că ne cam scarmănă scăricica, iar noi, ca niște simpli cetățeni ascultători (propagandistic vorbind) ne conformăm cuminți și șifonați în budoarul madamei Asta E!
Lenea, cumulativă, atât de caracteristică românului care „se respectă” are în sfârșit acoperirea de care avea nevoie să fie „legiferată” în fața neputinței materializată prin sharing de incompetență în toate planurile. Ce rost mai are să ne vânturăm efortul inutil, când avem la îndemână atât de palpabila damă de companie cu auz absolut: Absolut Nimic? Orice-am face, nu iese! Păi ce să iasă mai frate, dacă strivim mațul doar în fotolii de fițe cu statistici de „nu papa-nu caca” și pisici/7 cu două rămase în post negru vital și orb de nepăsare? Dacă ghiorțăiala face scandal prea mare, o estompăm cu uși capitonate și sunăm un prieten „millionaire” pregătit, care a știut să fure cu talent mai din timp. Dar ce facem dacă chițcăie și ăla? Răspunsul ar părea simplu la prima vedere: muncă, sau blind la risc, numai că nu mai e chiar așa...
Să faci, ce? Nu știm să facem nimic ca lumea, decât gât mediatizat, gargară cu soluții de întinerit prostia din izvorul nesecat al ignoranței @... așa că ce să facem: rămâne doar rețeta știută: mai furăm un pic.
Dacă s-a cam golit sacul, inventăm noi ceva...
- Ia vezi bă! Impozit pe umbră e?
- E, șefu! Dar numai la cabluri...
- Soare e?
- Nu v-aude! E cu căștile pe urechi...