agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1507 .



Mi-e dor ...
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [SaySomething ]

2009-02-25  |     | 



Am zburat spre univers cu aripi de sticlă, încadrate în chenar;
Am ascultat cum vântul răspunde visurilor nopții,
Dar cel mai ciudat lucru pe care l-am aflat
A fost , roua dimineții.

De vei vedea în calea ta cum se nasc umbre din nisip
Să încerci să te abții, să strigi
Pentru că își vor lua ușor zborul; fără să-ți ofere dorul.

Vocea nopții, nu se aseamănă cu razele de soare ce sunt străpunse de mijirea zorilor
Nimic, nu are întelesul cel cunoaște universul
Nici măcar marea nu se naște a doua oară
Din nimic sau pânză de păianjen.

Căci, dacă cauți raza de lumină, între întunericul clepsidră și filozofia unui cuvânt
Vei găsi o taină, ce îi mister în asta viață
Căci nimeni nu poate să îți spună de ce ți-e greu să mergi inainte
Vocea ascultă, doar glasul mării și șoaptele așteaptă cântul zorilor,
Fără să îți cunoască interiorul.

"Un far de rază, a lunecat ușor pe crestele vocii, pe inima ierbii și pe glasul nopții,
Nimica nu alungă bucuria nebuniei cristaline,
Abia dacă se aud, ușoarele bătăi de vânt ale nopții adormite alături de covorul albastru; plin de feerie.
Lasă la marginea pădurii câteva lacrimi de rouă, străpunse de câte un vânt care se prelumbă pe lângă ele,
Asfințitul nu și-a lăsat nimic din el, ca să ofere o privire cât de cât reală a celor ce se întâmplă, în asta viață;
Iarba a crescut peste toate ruinele sufletului, ce a zâmbit de fiecare dată la fiecare asfințit
Măcar o vorbă bună să-l îmbune, să-l facă să trăiască pasiunea ce a fost curmată de vânt și de lume."


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!