Culmea bucuriei e ca lacrimile să-ți curgă vesele-n zâmbete largi pe obrazul brăzdat de șanțurile adânci ale necazurilor trecute.

Culmea melancoliei e un sunet atât de trist încât toate notele să nu se poată abțină să nu-l plângă, cântându-l încet.

Culmea speranței e un surâs abia-mbobocit ce se deschide brusc într-un râs curat, luminos, udat de-o ploaie senină de lacrimi amare.

Culmea trădării e atunci când, găsindu-ți fericirea, realizezi că-n timp ce tu o căutai, ea a fost trăită deja de altcineva!