|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
înălțarea ruinelor
personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Valerian Lintea [valerius ]
2009-05-27
| |
vine o vreme
când ruinele se înalță
și nu îți mai dau pace
se reclădesc pe temelii uitate
ca și cum ar vrea să devină iarăși
cetăți
dar
ruinele nu reușesc înălțarea
până la turnuri
ci rămân pereți fantomatici
să ne bântuie insomniile
pietrele nu știu
câtă sfâșiere provoacă
simpla lor reîncolțire
și nu-ți rămâne altceva de făcut
decât să privești neputincios
să scrâșnești și să lupți mai departe
 |
|
|
|
