agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1724 .



Cadavrul
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ancky ]

2002-05-15  |     | 



E noapte si e frig. Atmosfera din camera e incarcata de neliniste, chiar de ura si dispret... Televizorul merge, si parca nu face decat sa incarce si mai mult aerul acesta plin de diverse mirosuri: al mortii, al dezamagirii, al suferintei, si chiar al unui hoit care candva era un suflet plin de viata, care stia sa rada, sa planga, sa iubeasca si sa fie sincer, si poate ca, pe viitor, ar fi putut invata chiar sa traiasaca. Dar nu mai e decat un cadavru in putrefactie, care se descompune pe zi ce trece in farame tot mai mici, care sunt inghitite,una cate una, de intunericul uitarii. Langa acest rest al trecututlui, ale carui molecule se disperseaza printre toate aceste mirosuri, sta o umbra stearsa, care varsa lacrimi amare, si cu fiecare strop de cristal atat de pur cazut langa trecut, face de fapt sa dispara si putinul care a mai ramas, si sa se contopeasca chiar cu ceea ce uraste mai mult.
Undeva, uitata de lume, in cel mai intunecos ungher, traind parca intr-un alt univers, stau eu si privesc pierduta spectacolul di fata mea. Ma simt de parca as fi umbra care deplange ceea ce a ajuns trecutul ei, de parca as fi starvul mancat de viermii creati chiar de lacrimile cazute pe el. Mintea si sufletul mi s-au golit dintr-o data, devenind astfel la fel de neajutorata ca un copil in fata portilor iadului si a mortii. Imagini fugare imi trec prin minte, demostrandu-mi ca sunt doar o iluzie, o fantezie a unei minti bolnave. Gandurile mi se incurca in minte, amestecandu-se cu senzatiile ciudate care ma incearca. Si, in tot acest amestec, eu nu pot decat sa ma gandesc la un singur lucru: cine, cum si ce sunt eu? Eu sunt "o lacrima din plansul unor mii de ani", sunt un fir de praf pierdut in acest univers fara de inceput si fara de sfarsit, sunt un vis neinsemnat, pe care, peste cateva secunde il uiti, sau poate primul oriultiml strop de apa care cade intr-o ploaie torentiala, pentru ca mai apoi sa fie acoperit de restul ploii, si, intr-un final, calcat in picioare de nepasarea si intunericul ce pun stapanire pe lume.



Restul data viitoare.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!