De la o anumită vârstă începi să vezi dincolo. De fapt, nu vezi dincolo- vezi pur și simplu o margine, ca o revărsare de ape, ca începutul unei cascade- nu știi ce este după ...vezi numai spuma, auzi vuietul și îți dai seama că nu va mai fi mult...
Cine nu-și dorește să moară frumos ? Pe neașteptate, din senin, dintr-o dată. Cu toate lucrurile puse la punct, cu toate socotelile încheiate sărbătorește- și atunci te vei putea apropia de margine fără să-ți fie teamă.
Teamă ? Teama de moarte e mai rea decât moartea. Teama de suferință, de suferința aceea care-ți răscolește carnea, care te face să-ți muști buzele până la sânge, să blestemi- suferința aceea albă și multă care te umple de parcă ai fi scufundat în ghips.
Teamă ? Să nu mori vara când e cald pentru că nu ști când te vor găsi și s-ar putea să putrezești urât. Pe de altă parte să nu mori nici iarna pentru că e greu să spargă pământul să-ți facă mormânt- și ajungi spre primăvară când se dezgheață cu o mână sau un picior afară.
Teama de a nu fi găsit...prin mediile universitare engleze circulă povestea lui ... profesor emerit găsit mumificat după 3 ani în care nimeni nu și-a mai pus problema de ce nu iese dl.profesor afară...
Teama de a fi ars...brr...anglo-saxonii adoră crematoriul- mi se încrețește pielea doar când mă gândesc la asta.
Să-ți pregătești cu grijă hainele pentru a nu te arăta dincolo indecent îmbrăcat. Să speri că cineva te va regreta cumva, chiar dacă ar fi femeia de serviciu căreia îi dai bacșiș pentru că-ți ia sandwich-uri.
În rest- numai de bine. Aștept cu bucurie clipa. Toți ai mei sunt dincolo.Vin și eu.