am ținut cuvintele-n creier până când mi s-a făcut rău
e miercuri deja
și nici măcar nu-mi vine să fumez

poeziile sunt niște frustrări negate, așa cred ( și-asta sună prost rău )
de-aia vreau să fiu furnică
să mă pot arunca fără să mor / să n-am dumnezeu
nici mâini nici degete
așa m-am săturat de carnea asta ca atunci când nu zâmbești

am șters praful azi înainte să vii l-am ascuns sub covor
cu toate frustrările și cu ieri
le-am aruncat în colțul acela denivelat
am strâns lucrurile am aranjat nimicurile-n bibliotecă
hainele în coș la rufe murdare
mă tot împiedicam de moarte pe hol
mă tot ridicam în grabă să te-aștept curat
/ mi-aș fi dorit să fiu copilul tău sau să fie ziua ta

m-am sărutat în palma dreaptă
am închis ochii, am zis hai, mai e o oră
am strâns palma
am închis lumina
am pus niște blues
iar iubirea vine
dimineața cred
când toți stau încă mahmuri la știrile de pe proTV
și eu mă bucur de tine ca de ultima zi
de mâine