Pentru aniversarea absolvirii liceului
Mircea Cel Bătrân din Râmnicul Vâlcea

A trecut amar de vreme
Peste sufletele noastre
Învățând la teoreme
Sub curburile albastre

Am umblat dupa himere
Dupa stele trecătoare
Uneori fără repere
Am rămas sub astrul soare

Am atins piscuri de munte
Pe a lumii sfântă roată
Ne-am trezit eroi de frunte
Într-un joc făcut de soartă

Am crezut în nemurire
C-am atins Nirvana vieții
Când eram în fericire
Pe tărâmul tinereții

Dar s-au dus pe nesimțite
Patruzeci de ani de clipe
Lăsând urme-ncărunțite
Pe-ale noastre vechi aripe

Iar acum că s-a scurs vremea
Mi-amintesc cum se cuvine
Întâmplări ce par aievea
Celor ce vor fi și mâine

Mi-amintesc de Borosan
Proful meu de geografie
Când podișul someșan
L-am tratat ca pe-o câmpie

Unde-o fi acum Georgescu
Când monede ruginite
Le-aducea Victor grotescu
Ca vestigii inedite?

Renunța să ne testeze
Le privea cu luare-aminte
Încercând să le plaseze
În epoci de mai-nainte

Și așa trecea un ceas
De istorie hilară
Că am dus proful de nas
Și-am scăpat de oră iară

Lăzărescu unde este
Ce ne învăța de plante?
Parcă-ar fi într-o poveste
Un degustător de poante

Mi-amintesc de bunăoară
Când i-am dus floarea țigăncii
Într-o zi de primăvară
Și-am expus-o în capul băncii

S-a apropiat de mine
Și mi-a zis-o-n latineste
O cunosc cum se cuvine
Purpureea se numește

Domnișoara Nisipeanu
De română profesoară
Ea mi-a cultivat aleanu
Dorul meu din inimioară

M-a făcut să scriu poeme
Să cânt zbaterile mele
Amintirile boeme
Noaptea cerul plin de stele

Pe distinsa profesoară
Ce ne pregătea la mate
O țin strâns la inimioară
Și-o stimez cum nu se poate

Profunzimea minții sale
Încadrată-n frumusețe
Mi-a fost steaua mea pe cale
Ce m-a dus pe culmi semețe

Logica și cu rigoarea
De Gibescu semănate
Mi-au fost mie alinarea
Căutărilor prin noapte

Fizica predată-n școală
Pentru viață mi-a fost casa
Când ne-o prezenta la tablă
Profesorul Preoteasa

Fără magica chimie
Din Ababi-nvățătură
Ar fi fost vrăjitorie
Aventura din natură

Dar distinsa profesoară
O maestră-n combinații
Ne-a-nvățat întâia oară
O mulțime de reacții

Unde-o fi acum Crăciun
Un boier făr’ de pereche
Cu un suflet cald si bun
Ce preda latina veche

Și acum imi vin în minte
Pilde spuse în latină
De profesor prin cuvinte
Răspândind în jur lumină

Amore, more, ore, re
Probantur amicitie
Au rămas sfinte repere
În orice relație

Profesoara de franceză
Care se numea Zinelli
Ca o dulce-apoteoză
Apărea în pragul sălii

Când în limba de pe Sena
Ne vorbea despre cultură
Ne simțeam cuprinși de tema
Aventurii din natură

De o rară frumusețe
Elegantă și distinsă
O visam în tinerețe
Ca pe-o flacară aprinsă

Limba dulce de pe Volga
Din povești și basme ruse
Ne-o preda Þurcanu Olga
Prin tratatele impuse

Însa doamna de la rusă
Având har, dezinvoltură
Ne-nvăța ca limba-i pusă
S-accesăm marea cultură

Pe Stătescu n-am sa pot
Să-l exclud din a mea viață
Ne-nvăța să facem sport
S-avem zâmbetul pe față

Dar un loc aparte-n mine
Doamna Gibea l-a indus
O iubeam cum se cuvine
Dar la nimeni nu am spus

Ne-nvăța la sociale
Lucruri de regim impuse
O sorbeam din ochi agale
Și-o iubeam pe sub ascunse

Dirigintele de an
Pshiholog iscoditor
Era Sever domn Morjan
Un bărbat impunător

Radia respect și teamă
Când cădeam în rătăcire
Trecea drept un prof de treabă
De erai elev subțire

N-am putut uita vreodată
Pe a vieții mele spiță
Un director ca un tată
Cum a fost domn Negoiță

Dumnezeu să-l ocrotească
În grădina sa cu ingeri
Pentru fapta pământească
Ce-a făcut-o pentru tineri

Și acum a venit vremea
Să ne-ntorcem în prezent
Să ne bucurăm aievea
Că ne-am strâns pentru-un moment

Să oprim timpul pe cale
Din albastra veșnicie
Să turnăm vinu-n pocale
Și să-l bem în veselie

Că de mâine curge iară
Într-un ritm necontenit
Pe a lumii sfântă scară
Spre reperul infinit

Iară noi frunze de toamnă
Vom fi duși de vântul sorții
Spre genunea diafană
Din împărăția morții


Mihail Buricea, septembrie 2006