te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …
te …


Totdeauna am preferat poezia clasică. Unul dintre motive e acela că o poezie modernă poate fi interpretată în fel și chip. Foarte rar felul și chipul se apropie de intențiile autorului. În acest sens poezia de mai sus e o poezie modernă, fiecare cititor are libertatea să-și dea frâu liber imaginației și să exclame “Ah, da, știu ce-a vrut să spună !”

Va dau câteva exemple de interpretare din partea unor cititori diversi.


Fetița mea

te întorci supărată acasă
te iau în brațe
te ridic ușor
te instalez într-un colț al sufletului
te ghemuiești
te scuturi a plâns
te mângâi pe păr
te liniștești
te întorci spre mine zâmbind
“te iubesc”


Un cititor nedumerit

te uiți în ochii mei
te întrebi “ce-o fi în mintea lui ?”


Un cititor supărat

te-am - e trecut, e istorie, e spovedanie - nu-mi place
te voi – e viitor planificat, e cincinal - nu-mi place
te – e absent, că prezent nu e – nu-mi place
te - e un capitol terminat
te anunț că am încheiat