În prunul din fața cabanei noastre trăia o familie de viermișori: tata, mama și fiul lor, viermișorul. Copilul viermișor crescuse de-acum și venise vremea să se așeze la casa lui. Pentru asta ar fi trebuit să-și găsească o soție și o căsuță. Teribil de ochios și frumușel, eroul nostru și-a găsit repede perechea, găsirea unei locuințe însă nu era lucru ușor nici pentru viermișori.
Într-o zi, cum stăteau cei doi pe-o frunză adumbrită chibzuind la grijile lor, un vânt zburdalnic ce se juca v-ați ascunselea printre crengi și fire de nalbă îi văzu și se gândi să-i sperie puțin. Își adună puterile și suflă năvalnic spre ei. Frunza pe care stăteau cei doi începu să se zbată amenințător, pețiolul se rupse iar cei doi se treziră plutind deasupra grădinii. Vântulețul cel neastâmpărat când și-a văzut isprava a fugit repede spre alte grădini, ascunzându-se. Cu ochii închiși, strâns îmbrățișați cei doi tremurau pe frunza ce se îndrepta acum, vijelios spre pământ. Spre norocul lor, Dumnezeul viemișorilor hotărî să așeze neobișnuitul covor zburător în coroana bogată a părului din vecinătate.
După ce li se domoli spaima, cei doi viermișori au început să exploreze tărâmul pe care ajunseseră fără voia lor. Nu mică le-a fost mirarea când au găsit exact ce căutau: o pară mare și frumoasă cu pielița verde, numai bună de căsuță. S-au instalat cu repeziciune dar curând își dădură seama că locuința lor era tare și incomodă. Și-ar fi dorit-o moale, confortabilă și dulce ca o vecinului lor, un vierme foarte bătrân. Acum știți și voi că trebuie să ai grijă ce-ți dorești căci... se poate îndeplini.
Între timp vara a trecut iar perele s-au copt. Pe măsură ce toamna se instala în grădină, căsuța lor devenea din ce în ce mai moale și mai dulce. Aveau în sfârșit ceea ce își doriseră.
Dar, iată că soarele agăță pe cer, o zi plină de aroma și dulceața unui început de septembrie. Perele pârguite, mândre nevoie mare, se desprindeau una câte una sub greutatea împlinirii lor. Veni și rândul căsuței tinerilor însurăței. Para căzu din pom rostogolindu-se în iarbă, la doar câțiva pași de cea a vecinului.
- Ce s-a întâmplat? l-au întrebat cei doi pe bătrânul vierme.
- Ce era normal să se întâmple: perele în care ne-am găsit adăpost s-au copt și a venit vremea să se odihnească pe mesele oamenilor. Pentru noi, spuse oftând bătrânul vierme, a venit timpul să ne căutăm o altă casă.
Tare s-a mai necăjit viermișorul nostru dar nu s-a dat bătut și împreună cu soțioara lui au pornit târât-grăpiș să-și caute alt fruct unde să locuiască.
Au călătorit ei vreo două zile bune până ce au dat peste o banană uitată pe masa de-afară. Cred că eu oi fi uitat-o acolo, înconjurat fiind, de atâtea minunății pârguite ce îmbogățiseră grădina.
Credeți că peripețiile lor s-au sfârșit? Nici gând! Pentru cei doi începuse o nouă etapă în viața lor. N-au rămas mult în noua căsuță ci au pornit din nou la drum. Au străbătut scândura mesei până au ajuns într-o margine, s-au lăsat ușor la pământ și au găsit culcuș într-o mică crăpătură. Tocmai la timp, căci din trupul lor începuse a se depăna un fir subțire de mătase cu care încet - încet s-au înfășurat până s-au acoperit în întregime.
Iarna a pus stâpânire peste întreaga grădină așternând un văl de uitare peste cei doi viermișori. Prins în febra temelor am uitat chiar și eu de ei. Acum e din nou iunie. Suntem cu toți în grădină admirând straturile de flori ce-și etalează fustele în soare. O lumină tremurătoare joacă de-a lungul trunchiurilor. Frunzele sclipesc. Copacii, plini din nou de fructe, fredonează cântece cu înțelesuri neștiute de noi oamenii, prea grăbiți să le mai deslușim. Corcodușul s-a umplut și el de mărgele aurii. Am prins un fruct între degete. L-am luat ușor de pe ramură, l-am ridicat spre gură mușcând din el. Mă simțeam înconjurat de speranță și dragoste. Râdeam privind fețele iubite, lucrurile simple din jur. Mâinile care mă atingeau erau puternice și tandre. Trăiam din plin o viață încărcată de bucurii. Atunci i-am văzut. Doi fluturi stropiți cu aur și argint ce își pâlpâiau aripile deasupra petelor de culoare. Mi-am amintit de cei doi viermișori iar istoria lor o împărtășesc acum cu voi.

1 – 16 septembrie 2006