agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1647 .



O nouă ipostază
personale [ ]
jurnal de gânduri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [tiberivs ]

2006-10-22  |     | 



Am cântat fals mai multe melodii și aplauzele mi s-au oprit la ureche. Mă uitam că de fapt ele se pot transforma imediat în palme după ceafă și cred că asta doream. Atunci. Necesitatea de umanitate mă-nervează câteodată și de-aia mă răcesc repede. Da, știu, e bine să fie bine, da' de câte ori ??? Se opresc prietenii și se uită la mine ca la urs: ăsta cine mai e? Ce dracu' vrea să zică cu poeziile astea? Da, asta e problema mea cea mai recentă: s-a aflat. Și parcă nu mai pot fi același om, poate datorită empatiei, poate datorită unui sentiment de culpabilitate moral-afectivă, sau mai mult ca sigur pentru că nu mai sunt eu același. Conform teoriei bulgărelui de zăpadă s-a ajuns de la o simplă joacă (aia de a scrie) la o transformare atât interioară cât și relațională: am devenit subiect de discuție la plictiseală și vreo două persoane (vor fi mai multe) nu-mi mai acordă momentele de visare liberă (introspecție de fapt) crezând că "ăsta iar se gândește la o poezie... las-o, bă, dracu' ia zi, ce facem?"...Adică în așa hal au ajuns oamenii... să considere gânditul un defect? Priveam la noile mișcari de idei, la creșterea comunicării virtuale, la lipsa acută de intimitate a oamenilor și mi-am adus aminte de o chestie: da, ne pregătim de Era Vărsătorului, știu că mulți veți spune că a început deja, dar eu știu că mai este până acolo. Nu mă întrebați de unde, nu-mi cereți argumente logice că nu vă pot da argumentele după logica voastră. Simt de asemenea nevoia să-mi cer scuze față de o persoană (știe ea care) pentru nesimțirea de a fi făcut-o subiect de poezie, subiectul unor dorințe mai mult sau mai puțin nobile și aș dori totuși să pot s-o fac să-mi priceapă motivația. E una tare ciudată. Nu o pot spune în gura mare, nu știu ce cuvinte se potrivesc, de-aici nevoia de tăcere. Și pentru că de fapt inițial s-a dorit un blog pentru prieteni, uite si ce doream să zic: Bist, Þap, Aurora, Bebe, Tony, Cristi și toți ceilalți care m-ați cunoscut sau cel puțin cu care am relaționat... să știți că sunt tot eu, sunt aceeași imagine din ochii voștri, ce-i drept puțin încețoșați acum. Ata ete, c'est la vie... c'est moi... ete fâss.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!