Unui proaspăt întors la credință, despre roadele credinței
(Scrisoarea a 205-a)

Pe cât de drag vă era cândva păcatul, pe atât de scârbos vă pare el acum. Ați citit multă filozofie, de la Platon până la Bradley. Filozofiile sunt multe. N-ați știut la care să vă opriți. Se defăimau între ele. Ce prezenta un filosof drept adevăr, altul arăta că este minciună; ce vopsea unul în alb, altul mânjea cu negru. Nu știați unde e adevărul, și acest lucru vă rodea. În cele din urmă, s-a întâmplat un lucru neplăcut! De fapt, mântuitor pentru dvs. V-a călcat mașina: roțile au trecut peste piciorul dvs. Zăcând în spital, v-ați recules gândurile, întrebându-vă neîncetat: “Ce este adevărul?”
Lângă dvs zăcea un bolnav cu o cărticică sub pernă, pe care o lua adesea. Când l-ați întrebat curios ce carte are acolo, v-a întins în tăcere cărticica- și astfel Noul Testament v-a căzut în mâini pentru prima dată în viață.
După ce ați terminat de citit cărticica, ați întins-o și v-ați spus: “Aici e punctul de unde începe pentru mine o viață nouă”. Ați privit și ați văzut- și în accidentul de mașină, și în internarea în spital, și în întâlnirea “întâmplătoare” cu Cartea vieții- ați văzut dintr-o dată limpede degetul lui Dumnezeu, Care vă iubește și vă mântuiește. După ce ați ieșit din spital, ați început să duceți o viață creștinească.
Acum însă vă chinuie din nou neplăcerea, nemulțumirea. Vi se pare că nu sporiți, că nu cresteți duhovnicește.

Mai ușor, noule Saul! Și ochii celui dintâi Saul au fost orbiți de strălucirea nespus de tare a lui Hristos, și el a trebuit să simtă durere până ce s-a obișnuit cu acea lumină dumnezeiescă.

Și a căzut de pe ochii lui ca niște solzi, și sculându-se s-a botezat. (Fapte 9,18)

Mai ușor și mai cu răbdare. Împărăția lui Dumnnezeu nu ajunge să se vadă îndată. Nici semănătorul care a semănat ieri nu iese la seceriș astăzi. Iar Domnul a zis că și Împărăția lui Dumnezeu crește în noi ca un bob de grâu. A ieșit, zice, semănătorul să semene, “și doarme, și se scoală noaptea și ziua, și sămânța crește și răsare cum nu știe el. (Mc.427)
Așa trebuie să fiți și dvs. Adevărul nu e doar ca să fie cunoscut, ci ca o sămânță ce va să crească și să aducă roadă.
Ați primit sămânța adevărului dumnezeiesc în țarina sufletului dvs. Acum fiți răbdător. Nu năzuiți să fiți îndată apostol și prooroc. Lăsați sămânța să crească. Fiecare rugăciune a dvs încălzește această sămânță, fiecare lacrimă o adapă, fiecare suspin o trage în sus. Și sămânța odrăslește și crește, chiar dacă dvs nu o știți.
Însă Hristos știe.
Iar când va veni vremea secerișului, veți știi și dvs și vă veți veseli.