o forță crescândă mă atrage
spre mijlocul șoselei

***

nimeni nu mai vede
cum cad frunzele
toamna
din copaci
încât par crescute direct
din asfalt

nimeni nu mai aude foșnetul
de apus printre frunzele-nori

nimeni nu-și dă seama că nu mai facem
decât să murim
din ce în ce mai mult
din când în când mai des