M-am dus in dupa-amiaza asta din nou in sala de lectura - viciul meu solitar, de timp de vara - si de acolo m-am intors incet, incet, sovaind indelung pe ce straduta sa o iau, daca sa traversez sau nu, in fata sau la stanga, hotarandu-ma greu. La un itinerariu pana la urma intamplator si indiferent.

In fond, nu doream decat sa prelungesc ceva ce simteam, si ceva ce cautam si-n jur - de parca o cladire familiara sau fata unei fete necunoscute si cu care n-am sa ma mai intalnesc niciodata m-ar fi putut ajuta.

Cred ca acum stiu despre ce a fost vorba, ce anume cautam: senzatia, parerea amintirii. Un alt cuvant, mai bun, ar fi "intuitia".

Ceva din mine isi cauta trecutul.