încălzind bancheta din spate
alături de inima șarpe
a blondei de lângă geam
corpul meu

orașul căzând
rețea infestată
de neliniști tropicale
năucește corpurile
mai aplatizate
de lunetă

și partea cea mai ascunsă
în sunetul încă suspendat
pe buza de jos a șoferului
obișnuit să înjure doar la volan

prin ochiul tăiat albastru
evadând
în mijlocul orașului
inima femeii
țipă o singurătate
imposibilă