ești încă aici în burta mea cu fluturi. te simt tresărind te visez violet. infirmiera m-a legat de pat. ca să nu zbor. crede aș lua-o cu mine și pe femeia care tace.

mi-au vopsit fereastra cu verdele crud. acolo trebuia să văd o câmpie. acum văd doar o pată care mă soarbe înșelându-mi retina.

e mult de când te-ai închis cu tot cerul în somnul meu. ții minte visul în care mușcam din umărul tău și te revărsai cu totul în mine... să știi că doctorii scot cu forța infinitul din oameni.

acum e târziu. dar mă voi face bine. voi muri cum se cade.