otrava minții
nu ucide fluturi...
porțile noastre
albastre
așteaptă iubirea...
doar uneori există oameni triști...
oare de ce
atât de potrivnică
noaptea se zbate
prin visele lor
cu miros de moarte?
oare de ce
devorând
vor să ne soarbă
unul altuia
respirarea?
oare de ce
dansează neputințe iluzii în jur
să-mi adoarmă cuvintele
cu care te strig
să le facă să dispară
în răstălmăciri vinovate?

deasupra
ochiul treaz
niciodată nu minte...
prelungire de suflet
mâinile mele verzi
deschid fereastra
dinspre lumină...
atât de clară și vie
dimineața mângâie chipul tău...
otrava minții
nu ucide fluturi!