ultimul tramvai 41 ce trece pe turda
cu ultimul insomniac ce s-a plictisit într-o
viață de huzur e lătrat de-o haită regală
de câini umflați cu pompa și castrați

ultimul tramvai 41 mi-aduce o noapte albă
cu iz dostoievskian o noapte
insuportabil de albă în care stau
cu gândurile închise în același vid crud
unde se-adună( ca într-o arenă
în care femei nude se luptă
cu fiare sălbatice într-o groapă cu nămol)
toate certitudinile unei vieți
ca-n familia bundy
robotizată până la ultimul
detaliu al subzistenței

știi de multe ori ajung la următoarea concluzie:
nu pot lua pilula roșie sau albastră ca în matrix
pot doar orbecăi prin ploaia hămesită din
seara asta monologând
polemizând cu mine însumi până
când îmi va fi jenă de mine însumi
ca de-o persoană care contează cu adevărat
sau s-ascult huruitul demonic al frigiderului
în timp ce aș mânca
paginile femeii nisipurilor

știi mă gândesc la tine cu țeasta proptită-n palme
mi-ai spus că poți avea orice bărbat
îți dorești că absolut nimeni nu-ți
poate rezista
da asta e adevărat dar eu îți spun că niciunul
nu se va uita la tine mai lipsit de conținut
și mai trist ca leneșul ce-ți scrie acum poemu' ăsta nașparliu

cu siguranță nimeni

spune-mi tu
nu-i așa că ai vrea să ies acum în stradă
să-mi rup pielea de pe trup așa cum
își sfâșie superman cămașa

nu-i așa că ai vrea să țip numele tău
în japoneză sau birmaneză
sub cerul ăsta strepeziu

nu-i așa că ai vrea să-mi alung complexele
și să fiu un bărbat de succes îmbrăcat
într-o platoșă de carduri bancare
invitat la toate talk-showrile
să iau micul dejun pe un iaht londonez
cu toți intelectualii
să fiu președintele unei țări falite

nu-i așa că vrei să fiu un hombre poderosssssoooo
să am pleată ca antonio banderas

nu-i așa că vrei să-ți dau iluzia unei vieți 100% comprehensibilă

nu-i așa

spune-mi tu că nu-i așa