agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-24 | |
As dori ca dragostea noastrá sá nu cunoascá granitele
sufletului omenesc, ca noaptea gândurilor sá alunece pe lângá ea... Cuvinte simple si inocente as vrea sá o descrie, adunate de printre astrii singuratici în mari pustii de lacrimi, împrástiate în nisipurile galbene ale vesniciei.Corabia pe care vom pluti, printre banchizele albe ale durerilor ce tintuiesc lumea, o vom sabota coborând în abisurile timpului, párásind un pámânt vechi si negru de suferinte, ascunzându-ne în páduri submarine de anemone si corali, neatinse de priviri muritoare... Acolo e un Univers, e al nostru, e inima aceasta ce tresare în asfintitul Lunii, împrástiind culoare albastrá deasupra luminosilor ochi ai tái. Am gásit ochii iubitei mele oglinditi în interiorul unei lacrimi ce curge pe obraz fárá a sti de unde vine si unde va poposi... Ar fi pácat sá nu plângem când atâtea lucruri dor ca ploile reci ale unei toamne târzii, când iubesti pe cineva, asa cum te iubesc eu pe tine, dulcele meu vis. Oamenii fârá de dragoste si dragoste fárá ei nu vor exista în valurile spatiului nemiscat de astri, cáci ei sunt una si cum ai putea despica recele de cald, lumina de întuneric, crinii albi de ochii iubitului meu...As vrea sá nu fi existat poeti, ci tot ce a fost scris si plâns în cuvinte desprinse din aripi de îngeri, sá ti le fi dedicat.Linistea noptii în care te astept, e valul care acoperá suferintele nerostite. Rânduri nesfârsite, silabisite de-o eternitate, poate fárá sens.As vrea sá-ti dáruiesc muzica astrelor, arborul lor lin si tácut printre imposibilitátile posibile ale relativitátii miscárilor siderale, printre adevárul unui vis si minciuna realitátii spre absolutul neatins... Má stráduiesc sá te aflu printre vise, în mine însumi, sá te regásesc, pentru a te convinge cá totul este o imensá gresealá, eu nu sunt ceea ce par a fi.Sunt doar rodul unei creaturi fárá moarte, în mâinile cáreia am devenit celebru. Sunt cel ce moare de fiecare datá, pentru a renaste la un semn divin.Sunt cel care, prin perindári celeste, încercá sá obtiná un strop de întelepciune si sá-l închine primei raze de luminá ce îi mângâie blând obrazul.Sunt, poate, acel ghemotoc de viatá, blestemat de forte eterne, rostogolindu-se zbuciumat prin falsele regiuni ale suferintei, iubirii si pierderii...Sunt acel fiu al cerului, care, prin încercari fárá numár, împlineste voia creatorului unic; cu toate acestea sunt doar o scânteie scápatá din soarele párinte, fárá umbrá , fárá identitate.Sunt doar un om. Si îmi este suficient. Pentru a suporta calvarul, pentru a gási în sfârsit linistea, pacea în bratele calde ale iubitei... Rugãciunea mea este ca toti ca sã aibã norocul de a trãi o dragoste, o dragoste care te binecuvânteazã pe veci. Dacã rugãciunea mea va fi auzitã, nimeni nu va mai simti niciodatã vinovãtie sau r
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate