As putea sa traiesc la fel ca tine...rece in mijlocul Saharei.
As putea sa traiesc la fel ca tine...cald in mijlocul Siberiei.
As putea sa traiesc cum vreau sa mor.
Daca nu ma crezi...poti sa mori...dar nu inaintea mea.
Nu stiu cand sa imi doersc sa mor pentru a invia.
Daca voi muri calda...sa imi scoti sufletul si sa il ingropi in zapada.
Daca voi muri rece...sa imi scoti sufletul si sa imi ingropi trupul in nisip.
Sa nu plangi atunci cand ma vei vedea inghetata in suspine.
Sa nu plangi atunci cand ma vei vedea topita in lacrimi.
Suspine bolnave pentru lacrimi...alcrimi pentru un ras sanatos...asta ti-ai putea oferi.Mie nu imi vei putea darui nimic.Si tu stii ca totul ma multumeste pe mine.Acum esti trist.Simt asta.Dar faptul ca tu esti trist nu este totul...asa ca nu sunt multumita.
Zambeste...crezi ca privirea ochilor inchisi nu stie sa vada inflorind un trandafir din carne?Vreau sa mai vad inca o data cum iti deschizi sufletul si il apropii de mine sa ii simt mirosul.In zadar ma mangai.Nu iti dai seama ca iti intinzi lacrimile peste imaginea mea?
De ce plangi daca eu nu mai am lacrimi?Nu ai voie sa renunti la ceva caruia ii vei simti lipsa.Cat vei plange dupa aceste din urma lacrimi...Fa-ma sa zambesc...nu vezi ca soarele plange?Fa-ma sa rad...
rad...nu auzi cum pasarile tac?Ia-ma in brate...nu ma lasa pe acest pamant murdar de tarana.O...iti multumesc.Acum e mai bine.Dar...stai! Unde ma duci?Lasa-ma sa stau.Nu vei reusi sa ma plimbi pe respiratia vantului.Hei...!...dar acum ce faci cu parul meu?A!...Il ornezi... Ce frumos miroase frunza pe care tocmai mi-ai prins-o in par.Miroase a viata.Sigur este verde...ca ochii pe care i-am privit atat.Nu mai plange.Mi-ai promis ca o sa plangi doar cand eu voi plange.De ce iti incalci promisiunea?Vrei oare sa ma inmormantezi in lacrimi fierbinti si reci?
Simt valurile marii.Simt bratele copacului pe trunchiul caruia te-ai rezemat ca sa privesti stancile de care se loveste marea(iubire?)... Iti aduci aminte cand dansam pe apa?...iar cand oboseam ne intindeam pe pietre.Faceam din parul pe care acum il sugrumi...perna pentru amandoi.Ce bine era cand eram acoperiti de valuri...atunci cand marea (iubire!)avea grija de noi.PAna si natura ne iubea.
Acum plangi.De ce?Stiu ca iti doresti sa ma privesti in ochi...stii ca nu este posibil acest fapt.Si imi pare rau.Nu mi se pare corect sa te simt doar eu in viata.De ce crezi ca sunt moarta?Nu eram eu fiica vantului?Si nu auzi cum vantul respira?Nu eram eu trupul naturii?Si nu vezi ca natura e vie...mai vie ca niciodata?Plange moartea cuiva...
Daca mor...Asculta-ma!...Traiesc.Nu lasa cerul sa cada peste mine.Vreau sa ma ajuti sa urc pana la el.Daca voi ajunge sus...voi alunga toti norii.
Ce e melodia aceasta de suspine?Nu vezi ca rochia-mi uda nu mai poate flutura in vant?Nu mai poate dansa.
Vrei sa ma arunci?Bine.Dar promiti ca ma prinzi?Am incredere in tine...dar mai intai lasa-ma sa mai vad inca o data copacul cu radacinile sub pietre.
Ce este jos?Marea?
Ce este sus?Cerul?
Vreau sa le ating pe amandoua...ma ajuti?
O...m-ai ridicat.Ce frumos...ma apropii de cer.Arunca-ma!Ai grija sa nu cazi!
O...nu!Te-ai aruncat dupa mine!!!De ce?M-ai prins.Acum cadem impreuna.Mai e putin pana la mare.Ma simt...in bratele tale...ca si cum as uni cerul cu pamantul.
In sfarsit apa...imi pare rau ca nu am mai dansat ultima data.Cata spuma am lasat in urma noastra...
Niciodata nu am mai dansat in apa.Auzi cum cad picaturile pe mare?
A fost lunga aceasta ultima clipa daruita vietii pe pamant.Dar ce mai conteaza o clipa pentru un strop de eternitate?