Stele.Cerul aprins,pentru prima zi de cand iarna isi scutura genele stralucind de cristal pe o lume inchisa in temnita unei neputinte goale.
Taci!Taci si…asculta… glasul iernii plangandu-si frigul arzand de amintiri ingropate sub teancul de vise,nori si cer. Un cer prea adanc, scurgandu-si sangele pe un obraz inghetat de uitare si iad fierbinte, pierdut sub masca dulce a unei iluzii frematande si goale. Priveste, gol,cerul ce se casca in fata ta, chip de ceara scursa de culoare si simtire.Doar fantome putrezite ,vechi sanctuare de viata isi indreapta,sinistre, crengile sub cerul care nu le mai imbratiseaza si isi retrage ochii in siguranta unui somn palid si greu.
Privind albul crud ce-ti inghite cu reflexe sangerii privirea obosita de zapada, iti doresti sa patrunzi in sufletul lui clocotind de speranta unui nou inceput ,depunandu-te, biet altar de sacrificiu pe care sufletul sa-ti arda cu flacari sugrumate de fum, credinta in bratele unei divinitati prea pure pentru a-si intoarce ochii pentru tine.Gol,negru si trist iti intorci privirea spre pamant pentru a-l privi,inghetat sub lacrimile tale, simtindu-ti in respiratia-I viscolinda cioturile unor aripi inca sangerand de vise.
Astepti si primesti prin cristalul unei lacrimi uitate tacerea atee. Astepti si iti simti penele scaldate in sange topindu-se in ochii lacrimand albastru.Astepti si plangi…Astepti.