Trăiască sfântul materialism! El n-a dat poeti, n-a zămislit pictori si nici mari muzicieni. În schimb a fabricat geometri care ne-nvată teorema lui Pitagora si cum să calculăm perimetrul celor câtiva metri pătrati în care ne săvârsim existenta, contabili care ne-ajută să ne tinem socotelile ( ce-am agonisit minus ce-am pierdut egal ce
ne-a mai rămas), precum si îngâmfati al căror unic motiv de laudă este „ Eu sunt lucid, nu mă rătăcesc niciodată“.
Când îi arăti materialistului o floare, te-ntreabă cât a costat, dacă-i dai răspunsul face calculul în pâini sau în kilograme de carne sau în perechi de pantofi. Nu prea-ntelege cam la ce ti-ar trebui o floare ( nici nu merită
să-i explici!).
De-i spui că te-ai îndrăgostit, te-ntreabă „de ce?“ Ca si cum ar fi vreun răspuns.
Dacă-i pui în mână o carte, o zvârle cât colo, preferă ziarul- oricare-ar fi- de-acolo află cu cât se scumpeste benzina.
Să nu-ndrăznesti a-i recita vreun vers! Te-ncadrează la „nebuni inofensivi“.
Pentru el soarele nu-i decât un un astru, iar luna- unul ceva mai palid din care chiar si-a cumpărat o bucată. Si pune bani deoparte, să aibă când s-o vinde Marte. Nu strică să aibă omul locul lui pe fiecare planetă.
Lumina stelelor nu face să-i vibreze nici o coardă, Universul e alcătuit din materie si antimaterie, atât. Si dacă-ndrăznesti să-l contrazici, îti tine pe loc o lectie de fizică.
Muzica lui Bach nu-i decât o însiruire de sunete,
n-atinge nimic în el, asta-n cazul în care se opreste vreo clipă din goana după averi ca s-o asculte. Dar, în general, n-are timp. Decât uneori, să meargă la o bere si când se mai relaxează la televizor la un meci de fotbal sau la o telenovelă, după caz.
O dată la patru ani votează. Pe-acela care crede că-i va aduce lui mai multi bani în buzunar. Nu contează cu ce pret.
Prieteni- n-are. Decât tovarăsi de bârfă si parteneri de afaceri. Cine-si pierde timpul cu prietenia?
A zămislit si vreo doi copii- că doar n-o să lase toată agoniseala la străini- copii zămisliti fără dragoste, în patul conjugal, ca pe-o datorie oarecare.
A adunat destul de mult, cât altii-n zece vieti. Si chiar după ce consideră că se poate opri, se tot întreabă ce-i lipseste. Mai face o dată inventarul. Toate sunt la locul lor, dar nu poate fi numai asta, ce n-are de nu se poate bucura? Si totusi, nu-i lipseste nimic, a adunat din toate câte ceva, mai mult decât i-ar fi trebuit.
Sărmane materialist! Tu n-ai să stii niciodată nici măcar ce-ti liseste! Dac-ai fi stiut, de bună seamă c-ai fi avut! În lista ta de trebuinte nu figurează „ ceva“-ul ăla care te-ar face fericit.
Stii ce-ti propun? Mai naste-te o dată! Si ai grijă, nu schimba doar carcasa! Încearcă să fii mai...uman!