agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2562 .



A doua scrisoare
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Geea ]

2004-01-29  |     | 



Ascultând poezii din lirica lumii... poezie veche de-a mea, pe care Tu ar trebui să o știi... Nu caut prin vechile geamantane foaia ingălbenită de timp... Dusă iubire inspre niciunde...mi s-au stins stelele până si in vis...
Azi insă, ca ieri, ieriul acela de demult... primesc gândurile tale, din partea unui alt scriitor... Mă condamnă el, cu cuvintele pe care le-ai tăcut regeste, de câte ori ne-am privit in ochi...Curajul de-a nu-mi spune că m-ai asteptat, că in sfarsit sunt limanul spre care pornisei...
Ei bine, sunt monstruasă, alta Cătălină si esti altfel de Luceafăr, desi imi stăruie intrebarea fără sens aici : Cine a fost primul Oul sau Găina? Fiu gasit pe post de tată, inlacrimat curaj la mariginea fricii...
Deocamdată ascult poezii din lirica lumii...citesc scrisorile unui necunoscut ce parcă m-ar iubi cu iubirea ta...dureros capăt de drum... si tăcerea ta impărătească...
Iti fac pe voie, sunt singura vinovată, n-am stiut să ințeleg vocea ochilor tăi...
Desi, dincolo de toate nimicurile astea pieritoare, hartii, cuvinte rostite sau oprite in prag de tăcere... simt că oricum asa cum te iubesc, n-as mai putea iubi pe nimeni altcineva... Iubeste-ți aproapele ca pe tine insuți... Necredincioasă, păcătoasă cum sunt imi iubesc departele mai mult ca pe mine insămi...
Of, Doamne... de m-ai fi iubit măcar pe sfert cat te-am iubit eu...ai fi putut deschide gura...mi-ai fi putut spune rămâi...
Curajul fricii tale, frica curajului meu si noi margini de lume...
Si gata... ajunge pentru o zi de sfarsit de ianuarie inlacrimat.. eu nu mai am lacrimi...de mult mă plang norii, vazduhul nu mă mai incape... si umbra mi s-a stins...

Si, vai...postasul nostru s-a ratacit...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!