Cati bocanci zdrobesc puhoi de inimi...
Ajutor, mi-au răpit copila, ajutor, mi-au luat geanta cu bani si scrisori, ajutor, m-au schilodit pe trecerea de pietoni...

Puzderie de intrebări, de corbi, de cum, de ce, si apoi plecare in grabă, spre alt strigăt disperat...

Singur intre toti... biciuit de legile in care victimă fiind, esti hartuit si fizic si pshic, de ceva orb căreia i se spune justitie... un fel de umanism cu balantă, in care infractorul are drepturi si victima are de suportat... consecinte...

Madalina e vinovata ca acceptam nebunia unuia tamaduitoare... impleticit in vorbe, culegator de texte, mare autor de bazaconii... nici puscaria si nici balamucul nu-l incap...in schimb toate camerele de luat vederei sfredelesc o madalină, prostită in ultimul hal de un miraj - sablon...

Postarita, e vinovată, de ce a amestecat scrisorile de dragoste cu amarul pensionarilor bolnavi, cu pensiile si somajul disperatilor...

Pietonul e vinovat... ce cauta la ora aia sa treacă strada... ce, nu l-a invătat nimeni ca zeul automobil e zeu? ca beizadeelele au prioritate?

Azi am sufletul sfaramat, poate voi scrie in alta zi despre acest subiect sau despre altul ...mi-e sila si ma doare capul... incepe o noua zi de cum, de ce... si de o singuratate in mijlocul unora ce se vor multi..singura printre singurati curioase... grabite...
Sper sa ma mai pot intoarce...
Credeam ca aici, printre voi, este mai multa primavara, mai multa omenie... si mai putina ravna in a ne lovi intentionat sau nu, unii pe altii...