agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-06 | |
Cvasi-aleatoriu
Pe o traiectorie la limita browniană, luna de pe cerul gurii mele se umple când și când de gânduri. Ele ies din penumbra instinctelor și lasă cuvintele să se-adune-ntre ele, luminându-le. * Leucemică Îți purtam semnul în sânge. O celulă rătăcea, se multiplica și murea printre celelalte câteva mii ca un stigmat perpetuu. “Nu ai cum să uiți”, îmi spuneai. “Coșmarul tău: să respiri real dar să visezi că te îneci. Cu mine, gâlgâindu-ți în trup”. * Forme de existență Din când în când trebuia să sublimezi și atunci te eliberam, să respiri din ceilalți ca să poți reveni la forma inițială, în mine. Încalecai strict, ciclic, ADN-ul tău. Lăsam atunci poveștile să adoarmă, le uram noapte bună, învelindu-le cu grijă aproape maternă: oboseala realităților de peste zi. * Geneza sunetelor Ascultam foșnetul plopilor de pe marginea drumului. Timidă, gângăveam silabe lipite de buze ca frunzele de copac. Reînvățam să vorbesc, aveam ca dascăl, vântul. * Norocul nu stă pe muchii Dau cu banul. Pajură, pleci. Cap, rămâi. Mereu iese capul, până la limita măsluielii. Nici forma lui în aer nu e constantă, ba inel, ba tingire de alamă. Dar la întoarcere e de fiecare dată aceeași, îmi înnegrește palma cu câte o linie. Îți port urmele pe mâini, chiar fără voia ta. * Metamorfoze marine Respirație caldă, șuierătoare. Am ieșit o clipă la suprafață și atunci te minunezi : fără yellow submarin? Fără, îți răspund. O simplă schimbare la apropierea de tine. E frumos pe valuri, între două furtuni. Pescarușii țipă, soarele strălucește. Totul capătă tente roz pe fondul albastru. Germinez pe vise copii lui Jules Verne în “doi ani de vacanță” după care mă cufund iarași în apa mea de cefalopodă și-mi regenerez cuminte tentacolele ruginite în aer. Insulă misterioasă? Ha. Bancuri. Povești de adormit. Una, doua, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt. Tentacole. De ce opt? Pentru șapte mângâieri. A opta e rezerva de oxigen. A ta, în clipa cand te vei retrage în adâncurile mele, fără yellow, submarinul. * Nelinisti pe curbura lunii Era lună plină: vremea să las vârcolacii din mine să-și facă de cap în cuvinte. M-arunc în sus și-ți cad la fel. La picioare. Cap. Rămân.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate