mizantropul rândurilor scrise-n grabă ca un avion pe cerul despuiat
ca un eiptet într-o vocală violat pedepsesc viciile
ascunse ale literaturii

propensiunea mă sufocă: nu îmi mai ajung în egosimul meu flămând
de stele îmbrac siluirea în cuvinte grele călcând peste
sufletele microbilor

un intelect prea curajos în acțiune o lume strâmb inclusă-n lumea mea
voyeur-ul analizei excitat după perdea o suferință care
îmi dă dreptate

sagace microscop privind aiurea la mersul unduit poate al muzei revărs
otrava ochiului meduzei și univoc îmi este doar vidul
ne-nțeles