Inca un rasarit de soare in trenul nimanui, care merge pretutindeni si nicaieri... inca o noapte pierduta in singuratatea prezentei celor din jur, inca o privire aruncata asupra unor suflete adormite... ce abia acum stralucesc, cand trupul ce le este inchisoare s-a scufundat in apele visului.. Inca o fetita moarta la nastere, pe nume Speranta, inca un tipat in surdina, inca o disperare cu aripi ce s-au frant in mijlocul drumului spre cer, inca un vis, iar niste vorbe aruncate pe o hartie minuscula, inca o cearta intre soare si luna asupra cui stapaneste lumea, iar niste zori furati din ceata viitorului... INCA O ZI.
Si asa, picatura cu picatura, ni se scurge VIATA. Uneori nici nu realizam...