“ Te iubesc până la lună și înapoi”
i-am spus privindu-l în ochișorii
ca două boabe de cafea
“Aaa.. eu te iubesc pănă la cer”
un glas cristalin mi-a raspuns apoi
“și rămânem acolo sus”
a încheiat simplu și pur.

Atunci toate silabele mele
s-au spart dispărând în neant
și am rămas agățată
de sufletul acela mic
care a reușit să-mi comprime
toate visele într-o singură
inimă de copil.



22 iulie 2004