O planeta vie. Mii, milioane, miliarde de oameni, se misca in fiecare zi si noapte, de dimineata pana dimineata. Traiesc. In aceeas clipa, unii plang, altii rad, unii se odihnesc, altii lucreaza, iubesc cand altii urasc, unii se bucura de viata, cand altii si-o pierd in razboae. Se nasc si mor. Pentru fiecare este scrisa o soarta. Se naste pentru a muri. Viata pe pamant e doar o incercare, un concurs. Cine-l trece, ajunge sa traiasca viata eterna. O stim cu totii, dar ascundem totul in intuneric pentru a nu vedea.Toti trăiesc cu prezentul si nimeni nu vede viitorul ce vine cu viteza luminii. Fug toti de timpul ce e imposibil de evitat.
Este o lume, unde nu exista goana dupa bani, unde nu sant saraci si bogati, unde nu ai nevoie de haine sau hrana, unde sunt toti egali. O lume unde nu imbatranesti niciodata, eternitate, esti nemuritor. Esti lasat sa traiesti fara problema, ce ve-i manca maine. Ii cunosti pe toti, cum de fapt si esti cunoscut de toti, esti un inger.In persoana descrisa, poti fi doar acolo, in lumea lui Dmnezeu. Am putea ajunge fiecare, doar ca trebuie mai intai sa indeplinim miile de porunci:"Sa nu ucizi, sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu barfesti, sa-ti iubesti dusmanii, etc...". Fiinta omeneasca e mult prea pacatoasa pentru a le îndeplini pe toate.
Ce drept avem noi(oamenii), sa distrugem ceea ce ne-a fost dat, de Dumnezeu, sa pazim, sa fim stapani? Cine ne-a permis, sa incalcam legea data de Domnul nostru, din ziua cand ne-am nascut? Inventam arme, pentru a ne ucide unii pe altii, ca sa devenim stapani. De ce? Doar ne dam bine seama, ca pe lumea asta, nu santem noi ce ne scrim sorocul vietii.
Ne-a fost scris, sa ne castigam painea, prin munca și sudoare, ne-a fost injectat eternul sentiment de a iubi, sa avem urmasi si sa trecem testele vietii, pana v-om muri.
Avem de trecut prin multe, dupa asa zisa, moarte.
Acum ia-ti cartea, din coaja copacului, ce te cunoaste de mic si citeste despre tine. Ai ce citi?
Ce v-ei spune atunci?