agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2474 .



Lacrimi albastre
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Corina ]

2004-09-25  |     | 



Sufletul mi-e plin.E plin de o tristețe adâncă,nepătrunsă.încerc să privesc în străfunduri,ochii mi s-au umplut de lacrimi.înotai în tristețea sufletului meu.Mi-am ridicat ochii și am privit spre cer.Albastru său liniștit și pur a pătruns în mine,în tristețea mea și s-au contopit.
îmi simt acum lacrimile albastre.închi ochii ca să-mi pot păstra liniștea albastră a lacrimilor mele,dar ele curg,curg năvalnic și nu se mai opresc.Poate tristețea e mai adâncă decât albastrul cerului.Deschid ochii și în jurul meu cintesc o liniște tristă.Alerg cu ochii prin întunericul ființei mele și îi simt firebinți.Mă ard.Încearcă să caute un loc unde din întunericul lor să prelingă lumina.Caut o configurare,neastâmpărați,neobosiți.
Dar,în drumul lor..dau de tristețea albastră a cerului,de tristețea albastră a lacrimilor mele,iar roua anilor mei de până acum e prea puțină să stingă focul lor.Simt flacăra cum mă mistuie,cum mă arde puțin câte puțin.Ființa mea,frumusețea sufletului meu plânge ușor să nu tulbure tristețea albastră a cerului în care privirile mele se vor afunda cu timpul tot mai mult până la dăruirea totală,până la contopirea cu nemărginitul.
Plângi suflete,plângi!Lacrimi albastre de copil fără copilărie,de adolescent fără adolescență,de om..fără fericire.
Lacrimile albastre ale sufletului meu au urcat spre cer,iar cerul a plâns cu lacrimile mele în mare,cerul a plâns cu lacrimile mele peste buzele fierbinți ale nisipului ars de soarele neiertător.Destinul albastru al lumii s-a ridicat spre imensitatea nebănuită a universului.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!