nu plânge înserarea sângelui meu
cu sângele tău
nu plânge viața pe care am rostit-o
și zilele pagini nescrise
pe malul drept al tăcerii

nu plânge abecedarul îmbătrânit
în așteptarea tuturor cuvintelor
rămase neînvățate
nu plânge râsul prelins
din rănile clopoțeilor de argint
impregnate cu liniștea ceasornicului

nu plânge umbra pasului nesigur
adormit pe treptele soarelui
departe de visele ce au alunecat
printre degetele pătate
cu lumină

nu
plânge
aripile îngerului
nu apun niciodată