ca sa nu pun un titlu in engleza, am preferat [am binevoit sa prefer, cum as zice de-as fi'n forma] sa-l traduc. ce-a iesit vedeti si voi. traiasca masina! mereu matricea! [matrix forever!]. oare arhitectul matrix-ului a bagat si vreo Romanie pe acolo? presupun ca la frig corpul uman produce mai multa energie. poate ca mi-e foame si ca sa am ce manca ar trebui sa cobor niste etaje.

multe, ca sa incapa tot satul in blocul asta, ca tot se cultiva porci in cotetele de dupa. coborarea n-ar fi asa o problema, decat pentru ca mie nu-mi place sa cobor, insa urcatul a noua etaje nu e neaparat marea mea pasiune. lift avem. doar ca functioneaza ca si fumatul in autobuz -- o zi da, alta nu. azi nu. sportul e sanatos. argumentul suprem. ca sa nu zic ca foamea ma mana. ca si pe cei doi copii deloc bronzati intalniti pe trepte.

plini de petice pe imbracaminte, unul din ei cu un incaltat cu un tenis verde si celalalt negru, au o punga de plastic si musca cu sete din cate-o bucata de paine despre care nu gresesc afirmand ca era bine plasata in drumul ei spre inflorire. ma feresc sa-i ating si zbor spre mancarea care ma asteapta jos. foamea lor si foamea mea... cata diferenta!

si e totusi doar foame. bineinteles ca dobitoaca de la magazin imi azvarle o paine indoita si taie feliile de salam prea groase. iar rosia care oricum are gust de sapun arata ca de plastic. sunt prea las ca sa comentez, dracu' s-o ia, sigur o bate alcoolicu' de barbat'su. ies, dar revin si mai iau un sfert de kil' de salam si o ciocolata. paine cred c-o sa capete de undeva oricum.

m-am tampit, constat cu aerul meu savant reflectat in aerul inghetat care ma inconjoara. copiii sunt pe la 3. ii dau celui mai mic obiectele fara sa-l privesc si-o tulesc in sus pe trepte. mi-e rusine. iau un ziar in timp ce-mi tai paine si ce-i pe prima pagina mi-ar taia pofta de mancare de-as fi mai sensibil.

ce-ar fi sa renunt la cetatenie? adica si eu si astia tinem cu aceeasi nationala de fotbal si vorbim aceeasi limba? si eu care vreau sa-mi uit parintii! deschid televizorul si-mi vad primul ministru bazaconizand despre cresterea credibilitatii externe a patriei noastre. ba pe-a ma-tii! rosia se izbeste de ecran. va mai amintiti cand fostul rege al bunicilor nostri ii indemna pe urmasii celor parasiti candva de el sa-l voteze pe cel care l-a dat afara din tara prin copilaria noii noastre democratii?

inghetata nu zgarie ecranul. am remarcat-o eu insumi. pe masa am niste hartii care-mi spun ca vor sa zboare. cel putin asta simt eu. le ajut. altele de langa se inmultesc si apoi zboara. sau se injumatatesc, daca preferati sa ma refer la marimea lor. important e ca zboara. la fel ca si scaunul de la birou. prin geam. haine, carti, mingea, casete, hartii, ziare...

toate zboara pe la mine prin camera. sunt mult prea lucid, dar frigul imi aminteste ca ar fi cazul sa merg sa-mi cumpar sticle noi pentru geam cat mai e deschis. iar daca vreau sa am pe ce sedea la birou mai tre' sa dau o tura pana jos. urc victorios cu scaunul, copiii au disparut, in camera deja nu s-ar mai topi inghetata, masor geamurile, cata rutina... am deschis ziarul, am deschis teve'ul, am deschis usa...

iar consecinta e ca merg prin zapada de ieri de pe trotuarul care-a mai trecut prin multe altele asemenea spre geamgiu. oare daca-mi deschid si ochii ce se va intampla? se va acri visul?