agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2580 .



hecatombă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2005-01-04  |     | 



n-am să mai sărut
pe frunte nici o moarte nu voi mai crede în grimasa
sărbătorilor amăgindu-mă că este zâmbet fără motiv

zadarnic vinul
mi-a făcut sângele panglică peste inimă arăt
ca un cadou pe care nici un copil nu l-a dorit

n-am să mai dau minciunii de pomană grâul trupului
meu colivit colacul buzelor turta obrajilor dospite în
negocieri de adormire

la fântâna arteziană
a cimitirului un puradel străveziu dă unei cățele care
a fătat de curând apă din căușul palmelor licurici de
lapte îi sclipesc pe
mamelele care ating pământul

trece un stârv cu piele de rafie cu sete de rabie călcând
trupurile morților sufletele morților și visele așezate pe
cruci într-o răsuflare de fulguire în care nevăzute gheare
de porumbel se întipăresc preț de o clipă

ușa capelei
tremură într-o balama vântul trage de sfoara clopotului
și parcă trage a rău întotdeauna mai e cineva de murit
de parcă morților le-ar fi urât să dojenească singuri și
– așa se spune – iau pe cineva apropiat

aproape îmi deslușesc
numele rostit de limba de aramă îmi pare că descifrez
o vorbire pe care nimeni nu și-o amintește
haita cuvintelor mă latră rupându-mi veșmântul
și
parcă tata ivit de nicăieri lovește câinii peste bot
cu oasele trupului său

cântă!
cântă și mergi mai departe! îmi spune altminteri
de plictiseală toți morții
se vor preface în javre nici o ușă nu se va mai închide
fumul lumânărilor va îngropa cerul și soarele și anotimpul
va fi de os va fi de plastic va fi din fragmente

copiii cui ne dezmembrează
ca pe niște jucării de primăvară pe umerașe de muguri
uniformele viilor se îngălbenesc se albesc devin
uniformele morților rămase mici oricărei fericiri
pământene

centurionii propriilor așteptări ne întoarcem de la război
singuri
soldații noștri au murit apărându-ne și doar moartea
ne-a făcut să înțelegem că
vii fiind nu am apărat încă pe nimeni

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!